29. Duminica mulțumirii - vindecarea celor 10 leproși.

Evanghelia ne relatează astăzi despre vindecarea a zece leproşi. Acest miracol ne vorbeşte pe de o parte despre ce este credinţa adevărată şi despre necredinţa şi nerecunoştinţa unora, iar pe de altă parte ne invită să îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru fiecare dar primit.

30. Predica duminicii despre tânărul bogat: „UN LUCRU”

Doar “un lucru” poate să schimbe totul. Un oficiu poştal care a costat mai multe milioane de dolari a fost construit într-unul dintre marile noastre oraşe, în urmă cu câţiva ani. Era perfect cu excepţia unui singur lucru. Nu avea în hol nici o cutie pentru depunerea scrisorilor sau a pachetelor. Nu este nevoie de cât de un singur lucru pentru a da peste cap soarta evenimentelor. În noaptea invadării Normandiei, Hitler luase doar un somnifer, cerând să nu fie deranjat. Putem spune, într-o anumită măsură, că un somnifer a determinat soarta celui de-al doilea război mondial. Un glonţ tras, care vine cu viteză mare spre tine, poate să îţi schimbe radical viaţa… omorându-te. O singură literă greşită în comenzile date computerului a făcut ca racheta trimisă spre Venus să o ia aiurea, costând guvernul 18,5 milioane de dolari.

Doar “un lucru” poate să schimbe totul şi în lumea spirituală a unui om. Poate să facă viaţa plină şi roditoare, sau dimpotrivă sterilă. Acesta este cazul tânărului bogat care a venit la Isus,

Intrarea în biserică a Maicii Domnului (text și video)

Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.

Pildă: firea șarpelui, firea omului

Un om găsește un șarpe pe moarte arzând într-un foc. Decide să îl scoată de acolo, dar când o face, șarpele îl mușcă.

Din cauza durerii, omul scapă iar șarpele și acesta cade înapoi în foc. Bărbatul încearcă din nou să-l scoată din foc şi este încă o dată mușcat.

Între timp un bărbat care trecea prin zonă se apropie şi îi spune:

– Scuză-mă, dar ești încăpățânat! Nu înțelegi că de fiecare dată când încerci să-l scoți din foc, te va mușca?

Bărbatul îi răspunde:

– natura șarpelui este să muște, iar a mea este să ajut. Lucrurile acestea nu se vor schimba niciodată.

Astfel, cu ajutorul unui toiag, bărbatul scoate șarpele din foc, salvând-i viața.

Nu îți denatura niciodată natura, chiar dacă cineva îți face rău, nu-ți pierde esența umană. Ia-ți doar măsuri de siguranță. Unii persecută fericirea, alții cred în ea.

Din activitățile parohiale de vară: școală duminicală, ciclism și pelerinaj

Încă de pe băncile Facultății de Teologie îmi făceam strategii misionare în scris, ce activități ar trebuie să facă preotul în parohie, atunci când nu are în mână Liturghierul sau Molitfelnicul, așa încât să poată (a)cuprinde toate generațiile. Așa s-au născut la biserică, încă din primul an al pastorației mele, primele componente: școala duminicală, pelerinajul, etc. Primii ani, doar vara, școala duminicală se desfășura în biserică, cuprinzând mai multe vârste, ca o oră de Religie, deși interactiv, dar totuși ca la școală și un pic academic. Din motiv că

Despre botezul pruncilor.

Scriu această apologie ca o replică la un comentariu de la postarea mea: „Aduceți copiii mâine la biserică la Împărtășanie și la Maslu, nu la tabere baptiste, penticostale, iehoviste etc. Nu vă trădați credința în care ați fost botezați”. Atunci cineva m-a îndemnat să mai studiez scripturile că trebuie să ne botezăm la maturitate: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16,16).

Evident că Iisus Hristos se adresa tuturor, în special celor maturi. Dar botezul nu-i exclude pe prunci: „căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri” (Fapte 2,39). Exact așa Apostolii au înțeles porunca Mntuitorului: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19) și anume așa făceau. De exemplu Sf.Ap. Pavel a botezat pe Lidia și „casa ei” (Fapte 16,15), ce nu exclude prunci, slugi etc, fără să aștepte ca ei să creadă conștiincios, deși numai Lidia l-a ascultat pe Pavel.

Cântarea îngerească după melodia lui A. Livov

Sfinte Dumnezeule, sfinte Tare, sfinte Fără de moarte, miluiește-ne pe noi. Printează.

apasă și printează