Pornesc acest articol de la o dezbatere pe internet. Un „Aprinzator de felinare” îmi scrie. Să pomenim răposații noștri... aceasta ajuta la ceva ? daca a înjurat, a scuipat , a suduit pe D-zeu, si nu sa pocait, a ajuns in Locuinta Mortilor, in iad, crede-ti ca m-ai are vreun rost pomenirea ?
Evident că i-am răspuns simplu cu porunca a 5-a din Decalog: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ. În replică îmi răspunde: cinstire... nu pomenire. sunt lucruri diferite...
Nu am mai răspuns, că cu ei e pierdere de timp, nervi și în consecință de sănătate. Dar am multe a spune. Așa că eu rămân cu Biserica mea, iar el cu rătăcirea lui. Dar pentru voi, vă expun un articol la temă.
