Predica

24. Minune: învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii cu hemoragie.
(Lc.8,40-56.) //Mt.9,18-26//Mc.5,21-43; Ef.2,14-22.
Obiectivul general: Cunoaşterea piedicilor din calea mântuirii. Ταλιθά κουμί
Obiective fundamentale: (cognitiv) să cunoască minunea învierii... {Ce credem despre...}
Ce am trebui să simţim? (afectiv) să se convingă despre ispitele ce vin din lume {De ce credem...} Ce să facem? (psiho – motoriu) cum să biruim ispitele ce vin partea lumii {Cum să credem...}
Asigurarea liniştii. Reactualizarea cunoştinţelor. Anunţarea obiectivelor.
Asigurarea liniştii Am ajuns cu ajutorul lui Dumnezeu şi la momentul învăţăturii de azi. Mai întâi să facem linişte. Să fim atenţi. Să ne deschidem inima (FA16,14), ca să primim Cuvântul Domnului şi să-l împlinim în viaţa noastră practică de credinţă.
Reactualizarea cunoştinţelor, captarea atenţiei. Vreau să vă întreb dacă ţineţi minte despre ce s-a vorbit duminica trecută? ... Ce Evanghelie s-a citit ? ... Să vă dau un indiciu: „şi ieşind Iisus pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte.(Lc. 8,27)
Anunţarea temei: Duminica trecută am vorbit despre a doua piedică din calea mântuirii noastre – diavolul. Azi încheiem acest capitol despre piedicile din calea mântuirii. Recapitulăm: 1- trupul; 2 – diavolul; 3 – lumea.
Tema noastră de azi este: (sau atitudinea faţă de lume)
Ispitele din lume – piedici în calea mântuirii
Începem învăţătura: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Mt.28,19)
Sămânţa căzută între spini sunt cei ce aud cuvântul,
dar umblând cu grijile şi cu bogăţia şi cu plăcerile vieţii, se înăbuşă şi nu rodesc.
(Lc..8,14)
Iubiţi fii şi fiice duhovniceşti!
Aceasta au fost cuvintele de învăţătură ale Apostolului, care cel mai mult l-a iubit pe Hristos. De am străluci duhovniceşte ca soarele, de una să ne ţinem: că nu suntem din lumea aceasta şi nu-i aici dragostea noastră. Acasa noastră e în cer...
Continuăm ucenicia noastră duhovnicească pe baza Evangeliei de la Luca. Ev de azi se găseşte la Lc. 8,40-56. Este relatat aici o minune, una dintre cele mai miraculoase şi anume – învierea fiicei lui Iair şi vindecarea femeii cu hemoragie.
Să învăţăm astăzi:
1. Care sunt ispitele din lume;
2. Să ne convingem despre aceasta pe baza SS; şi să învăţăm
3. Cum să biruim ispitele ce vin din partea lumii.
1. Ispitele din lume ne sunt protivnice mântuirii noastre.
Ispitele din lume sunt: slava deşartă, pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, numite mai modern „modă”. Un păcat ademenitor este să fii ca toată lumea. Altele: bârfele. Iar păcatele noastre faţă de lume: mândria, iubirea de argint, invidia, lăcomia şi mânia.
Diavolul - duşmanul cel dintâi al nostru vrea ca să ne despartă de Dumnezeu. Dacă cumva nu-i reuşeşte să ne influienţeze prin şoaptele lui, încearcă să ne despartă de Dumnezeu prin poftele trupeşti. Dacă a trebuit să fugă ruşinat după ani de luptă lăuntrică, vine să ne rătăcească de la calea noastră prin gura lumii.
Prin lume se înţeleg oamenii necredincioşi, e lumea ce s-a unit cu sfaturile dracilor. Asta poate fi gura satului, gura vecinului şi de multe ori poate fi gura şi faptele celui din ograda ta.

2. Să ne convingem despre aceasta pe baza SS.
Mt.16,26 Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?
Mt.23,5 „Toate faptele lor le fac ca să fie (lăudaţi) de oameni” – osândea MnIH păcatul făţărniciei.
2Pt.2,7 Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea în desfrânare a celor nelegiuiţi, l-a izbăvit,
8 Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
In.3,19 Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
In.7,7 Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele.
In.8,23 Şi El le zicea: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta.
In.9,39 Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
In.12,25 Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde; iar cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică.
In.14,16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac,
17. Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; voi Îl cunoaşteţi, că rămâne la voi şi în voi va fi!
In.15,18-19 Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât.
Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.
In.16,8 Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.
19 Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.
33 Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.
In.18,36 Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta.
1Cor.5,9 V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii;
10 Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume.
11 Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.
12 Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi?
13 Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău.
Gal.6,14 Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!
Fil.2,15 să fiţi fără de prihană şi curaţi, fii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unui neam rău şi stricat şi întru care străluciţi ca nişte luminători în lume,
1Tim.4,7 Iar de basmele cele lumeşti şi băbeşti, fereşte-te şi deprinde-te cu dreapta credinţă.
Tit 2,12 Învăţându-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie;
Iac.4,4 Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
1In.3,13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte.
1In.5,19 Ştim că suntem din Dumnezeu şi lumea întreagă zace sub puterea celui rău.
Ps.16,14 Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
Mt.13,22 Cea semănată în spini este cel care aude cuvântul, dar grija acestei lumi şi înşelăciunea avuţiei înăbuşă cuvântul şi îl face neroditor. (Iar la Mt.4,8 scrie:)
Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.
„şi duşmanii omului vor fi casnicii lui” (pentru credinţă). Mt.10,36.
Rom.13,14 îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte.
"Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi... (2Cor.6,17)
3. Cum să biruim ispitele din partea lumii.
Să nu urmăm îndemnurile oamenilor răi. O concluzie în acest sens se găseşte în SS. Ştiţi unde în Biblie se găsesc cele mai multe rugăciuni? – În psaltire. Ea se începe cu un psalm important pentru viaţa noastră de credinţă. (Ps.1)
Să fugim de slava deşartă. Mt.8,4; 8,18; 9,25; 9,30; 14,22; 17,9; In.5,13;
Mt.6,1 Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri. În traducere literală: dreptatea voastră (adică practicare a faptelor bune, prin care omul devine drept înaintea lui Dumnezeu) vezi despre: milostenia 6,2; rugăciune 6,5; post 6,16.
Să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, iar cele lumeşti să fie pe planul doi. Eu vă cred că n-ai timp să vii regulat la biserică, să-ţi faci rugăciunile regulat, să citeşti o carte duhovnicească. Dar asta-i scopul diavolului. Dacă n-ai timp să vii la biserică fă-ţi! Un corist (tenorul Câşlaru Simion, Dumnezeu să-l ierte!) dacă îl ajungea rândul să pască vitele duminica, el se înlocuia cu altcineva, numai să nu lipsească de la biserică. Tot aşa-i şi cu rugăciunile, cititul etc.
Să ne putrăm creştineşte în toate: în ce priveşte îmbrăcămintea Mt.6,25-;11,8; 22,11; 25,36; 28,3; Mc.5,15; Lc.7,25; 9,29; 15,22; 16,19; Rom.13,14; Tim.2,9; 1Pt..3,3 5,5;
Să ne ferim de tot ce-i lux şi păgubitor de suflet!
Acesta este învăţătura pe care o vom lua azi acasă din lecţia de astăzi. Aşa ne învaţă pe noi Sfinţii Părinţi: armele împotriva acestor ispite sunt trei:
1. răbdarea, 2. iertarea şi 3.rugăciunea. (Părintele Arsenie Boca Misionarul 6 oct ’05).

Deci ce vom face?
„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt din lumea.
Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el.
Pentru că tot ce este din lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.
Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. ( 1 Ioan 2,15-17 ).

Ascultaţi o poiezie creştină: „Te mai legi de chipul lumii?”
Rugăciunea Sf. Efrem Sirul: „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert depărtează-l de la mine. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-mi mie slugii tale. Aşa, Doamne dăruieşte-mi să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în veci. Amin”.

Duminica viitoare o să vorbim despre pilda samariteanului milostiv.
Sărbători
Cu binecuvântarea Domnului mergeţi spre casă, îngerul Domnului să vă păzească, Slăvit să fie Domnul! În veci. Amin. (Ps. 39,22)



Corbul alb

Într-o zi, în mijlocul corbilor, s-a aflat unul alb.
Când l-au văzut, corbii cei negri au început asupra lui un croncănit nemaiauzit:
- "Ce cauţi în mijlocul nostru? Cine eşti tu? Ai venit să ne ruşinezi?'"
Corbul cel alb nu înţelegea de ce se pornise prigoana aceasta împotriva lui.
Pe urmă, a înţeles el că toate acestea erau din pricină că nu semăna cu ei.
Aşa se întâmplă şi cu omul credincios care-şi duce viaţa între necredincioşi.
Corbul cel alb este o necontenită dojană pentru cei negri.

Îmbuibarea, , , , , , , , , ,
Isaia 3,16 Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor". 18 În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe,

Lauda de sine nu miroase a bine. Din cauza slavei deşarte:



Iată de ce orice predică se începe cu cuvintele: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Mt.28,19) pentru că eu nu mă predic pe mine şi arăt aici frumuseţea cuvintelor.
Iată de ce închei predica cu cuvintele: Slăvit să fie Domnul! În veci. Amin. (Ps. 39,22) pentru ca nimeni să nu zică: Deştept părinte avem, frumos ştie a vorbi! Domnul să fie lăudat, nu preotul.
VII. Despre slava desarta din “Sfântul CASIAN ROMANUL către Episcopul Castor despre cele opt ganduri ale răutatii”

A saptea lupta o avem împotriva duhului slavei desarte. Patima aceasta este foarte felurita şi foarte subtire şi nu o baga de seama usor nici insusi cel ce patimeste de dansa. ' Atacurile celorlalte patimi sunt mai vadite şi de aceea e mai usoara oarecum lupta cu dansele, caci sufletul cunoaste pe protivnicul sau şi indata il rastoarna prin împotrivirea cu cuvântul şi prin rugăciune. Dar pacatul slavei desarte, avand multe infatisari, precum s-a zis, este greu de biruit. El incearca sa sageteze pe ostasul lui Hristos prin orice indeletnicire, prin glas, prin cuvânt, prin tacere, prin lucru, prin priveghere, posturi, rugăciune, citire, liniste, pana şi prin indelunga rabdare. Pe cel ce nu izbuteste sa-1 amageasca spre slava desarta prin scumpetea hainelor, incearca sa-1 ispiteasca prin imbracamintea proasta şi pe cel ce nu 1-a putut face sa se ingamfe prin cinste, pe acela il duce la nebunie prin asa zisa rabdare a necinstei; iar pe cel ce nu 1-a putut impinge la slava desarta pentru destoinicia in cuvânt, il amageste prin tacere, facandu-1 sa-şi inchipuie ca a dobandit linistea. Daca n-a putut molesi pe cineva prin belsugul bucatelor, il slabanogeste prin postul pe care il tine de dragul laudelor. Scurt vorbind, tot lucrul, toata indeletnicirea da prilej de razboi acestui drac viclean. Pe langa acestea el il face pe monah sa se gandeasca şi la preotie. Imi aduc aminte de un batran, pe cand petreceam in pustia sketica. Ducandu-se acesta la chilia unui frate spre cercetare, apropiindu-se de usa 1-a auzit graind. Şi socotind batranul ca ceteste din Scriptura a stat sa asculte, pana ce a simtit ca fratele isi iesise din minte din pricina slavei desarte şi se hirotonisise pe sine diacon, facand tocmai otpustul celor chemati. Deci cum a auzit batranul acestea, impingand usa a intrat şi intampinandu-1 fratele i s-a inchinat după obicei şi ceru sa afle de la el, daca de multa vreme asteapta la usa. Iar batranul i-a raspuns in gluma, zicand: "Acum venii cand faceai tu otpusul celor chemati". Auzind fratele acestea, a cazut la picioarele batranului, cerându-i sa se roage pentru dansul, ca sa se izbaveasca de ratacirea aceasta.

Am amintit aceasta, vrand sa arat la cata nesimtire duce dracul acesta pe om. Drept aceea, cel ce vrea sa se lupte desavarsit şi sa ia cununa dreptatii desavarsite sa se straduiasca in toate chipurile sa biruie aceasta fiara cu multe capete. Sa aiba pururi inaintea ochilor cuvântul lui David: "Domnul a risipit oasele celor ce plac oamenilor". Deci nimic sa nu faca uitandu-se după lauda oamenilor, ci numai rasplata lui Dumnezeu sa o caute. Sa lepede necontenit gandurile care vin in inima lui şi il lauda, şi sa se dispretuiasca pe sine inaintea lui Dumnezeu. Caci numai asa va putea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa se izbaveasca de duhul slavei desarte.