1 Aşa vorbeşte Domnul slavei,
În glasul Sfintei Liturghii,
Deşi M-am înălţat la ceruri,
Eu nu vă las, Eu nu vă las orfani copii.
Eu Mă cobor din nou la voi,
Din nou e coasta Mea străpunsă
Şi-Mi curge sânge, şi-Mi curge sângele şuvoi.
3 Mă răstignesc din nou pe cruce,
Pe masa Sfântului Altar,
Primiţi-Mi Sângele şi Trupul
Să nu vin iarăşi, să nu vin iarăşi în zadar.
4 Eu sunt aici din totdeauna
În Sfântu-Altar spre răsărit,
Bisericile sfinte-s goale,
Creştinii Mei, creştinii Mei au rătăcit.
5 Veniţi copiii Mei la Mine,
Căci vreau cu voi să locuiesc,
Să vă împac din nou cu Tatăl
Şi de păcat, şi de păcat să vă feresc.
6 Şi din potirul cinei Mele,
Eu vreau cu toţii să gustaţi,
Veniţi copiii Mei la Mine
Şi pacea Mea, şi pacea Mea să o aflaţi.
7 Din fiecare firmitură,
Pe care-n taină o primiţi,
Sunt Eu întreg cu toată slava,
Şi-aştept spre Mine, şi-aştept spre Mine să veniţi.
Pentru printare aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu