Păcatul strămoşesc

 Motto: “Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi”.  (Iac.4,7-8).

'Invitaţie la discuţie: V-aţi întrebat vreo dată de ce există răutate pe pământ? De unde provine nedreptatea? 

& Citim fiecare câte o propoziţie.

În mijlocul Raiului se afla pomul vieţii: gustînd din rodul lui, trupul omenesc se menţinea nemuritor. Se mai afla în mijlocul Raiului şi alt pom - pomul cunoaşterii binelui şi răului. Dumnezeu le-a dat o poruncă primilor oameni: „Din toţi pomii din Rai poţi să mănînci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mănînci, căci în ziua în care vei mînca din el, vei muri negreşit" (Facere 2, 16-17). Dumnezeu, din dragoste le-a interzis oamenilor acest fruct, deoarece există o cunoaştere a răului aducătoare de moarte pe care omul ar putea să o dezvolte în sine. Ea aduce moarte pentru că bunătatea firească a omului se otrăveşte cu primirea răului, după cum o mîncare gustoasă, cu otravă, devine ucigătoare.

În vremea cînd strămoşii noştri Adam şi Eva se bucurau de dulceaţa Raiului, Lucifer împreună cu duhurile rele erau deja aruncaţi din cer. Diavolul i-a invidiat pe oameni pentru viaţa lor fericită, a luat chip de şarpe şi a venit la femeie ca la o fiinţă mai slabă. El i-a pus o întrebare vicleană: „Au zis Dumnezeu să nu mîncaţi din tot pomul Raiului"(Facere 3,1). Eva i-a răspuns că Dumnezeu le-a interzis să mănînce numai din pomul cunoaşterii binelui şi răului, căci vor muri. Văzînd că femeia a intrat în discuţie, vicleanul a început să combată şi să respingă dreptatea poruncii dumnezeieşti. El i-a spus Evei cuvinte pline de hulă: „Nu veţi muri... Că ştie Dumnezeu că în orice zi veţi mînca dintr-însul, se vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca Dumnezeu cunoscînd binele şi răul"(Facere 3, 4-5). Femeia a luat în seamă cuvintele şarpelui.

Şi ea a încălcat porunca lui Dumnezeu, a luat din pom un fruct şi a mîncat, apoi i-a dat şi lui Adam.

În istoria omenirii s-a întîmplat o tragedie. Primii oameni care trebuiau să fie un izvor de curăţie din care se va naşte întreg neamul omenesc s-au rupt de Dumnezeu prin păcatul neascultării. Acest păcat se numeşte păcatul strămoşesc.

$Exersăm   lucru în echipă. După aceasta le punem pe rol de scenetă.     

a) Găseşte individual versetele din Facerea 3,1-24 şi potrivişte-le pentru:

1.     cuvintele lui Dumnezeu le va cauta...

2.     cuvintele şarpelui le va cauta...

Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.  (1Cor.15,22)

3.     cuvintele lui Adam le va cauta...

4.     cuvintele Evei le va cauta...

5.     întrebări le va cauta...

6.     răspunsuri le va cauta...

7.     pedepse pentru Adam le va cauta...

8.     pedepse pentru Eva le va cauta...

9.     pedepse pentru şarpe le va cauta...

b) Notăm ideile principale.

Temă pentru acasă: 1. De desenat un pom de măr

2. Pe coroană să transcriţi motoul lecţiei.

3. De memorat rugăciunea „Sfinte Dumnezeule”

V Personaj Cuvintele. Poziţii: Dumnezeu-picioare, Adam, Eva-în genunchi, şarpele-jos, autorul-pe scaun…
1	Autorul:	Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie:
	Şarpele:	"Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2	Autorul:	Iar femeia a zis către şarpe:
3	Eva	"Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4	Autorul:	Atunci şarpele a zis către femeie:
5	Şarpele:	"Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6	Autorul:	De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7	Autorul:	Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8	Autorul:	Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9	Autorul:	Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis:
9	Domnul	"Adame, unde eşti?"
10	Autorul:	Răspuns-a acesta:
10	Adam	"Am auzit glasul  Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".
11	Autorul:	Şi i-a zis Dumnezeu:
11	Domnul	"Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"
12	Autorul:	Zis-a Adam: (Adam îngenunchează)
12	Adam	"Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".
13	Autorul:	Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie:
13	Domnul	"Pentru ce ai făcut aceasta?"
13	Autorul:	Iar femeia a zis: (Eva îngenunchează)
13	Eva	"Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat".
14	Autorul:	Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: (Şarpele îşi astupă faţă)
14 15	Domnul	"Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
16	Autorul:	Iar femeii i-a zis:
16	Domnul	"Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17	Autorul:	Iar lui Adam i-a zis:
17 18 19	Domnul	"Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".
20 21 22	Autorul:	Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat. Şi a zis Domnul Dumnezeu:
22	Domnul	"Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."
23 24	Autorul:	De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.