Cuvânt minunat a sfântului Ioan Damaschin. Virtuți și păcate.

 

Cuvânt minunat a sfântului Ioan Damaschin (4/17 decembrie), filocalia volumul IV, pagina 162. 

Trebuie să se ştie că omul fiind îndoit, adică constând din suflet şi din trup, îndoite are şi simţurile şi virtuţile acestora. Şi cinci sunt ale sufletului şi cinci ale trupului. Simţurile sufleteşti, pe care înţelepţii le numesc şi puteri, sunt acestea: mintea, cugetarea, părerea, închipuirea şi simţirea; iar cele trupeşti: vederea, mirosul, auzul, gustul şi pipăitul. Din această pricină îndoite sunt şi virtuţile lor; îndoite şi păcatele. Încât e cu trebuinţă ca tot omul să ştie limpede câte sunt virtuţile sufleteşti şi câte cele trupeşti; şi care sunt, iarăşi, patimile sufleteşti şi care cele trupeşti. Virtuţi sufleteşti zicem că sunt mai întâi aceste patru cele mai generale, care sunt: bărbăţia, prudenţa, cumpătarea şi dreptatea. Din acestea se nasc virtuţile sufleteşti: credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, smerenia, blândeţea, îndelunga răbdare, suferirea răului, bunătatea, nemânierea, cunoştinţa dumnezeiască, neiuţimea, simplitatea, netulburarea, neînfumurarea, nemândria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint, compătimirea, milostenia, generozitatea, neîntristarea, străpungerea inimii, sfiala, evlavia, dorinţa bunurilor viitoare, dorul după Împărăţia lui Dumnezeu, poftirea înfierii.

Vino după Mine! Veniți la Mine!

Oamenii se tem să vină la Dumnezeu pentru că se cred prea păcătoși.

Și asta e una dintre cele mai mari dureri pe care le aud:

«Părinte, nu sunt vrednic…»

«Părinte, am greșit prea mult…»

«Părinte, cum să mă primească Dumnezeu pe mine?»

Dar știți ceva?

Tocmai pe aceștia îi cheamă Dumnezeu.

Nu pe cei perfecți — pentru că perfecți nu există.

Nu pe cei fără greșeală — pentru că oameni fără greșeală nu s-au născut încă.

Nu pe cei care se dau tari, sfinți, imaculați, curați ca lacrima — căci aceia nu sunt altceva decât oameni care ascund în spate ziduri de mândrie.

Dumnezeu îi cheamă pe cei zdrobiți.

Pe cei care nu mai au putere.

Pe cei care au plâns nopți la rând și n-au îndrăznit să spună nimănui.

Pe cei care au căzut și nu mai știu cum să se ridice.

Pe cei care au greșit, dar încă au un strop de dor de bine în suflet.

Pe cei care vin la biserică și stau în colț, cu capul plecat, sperând să nu fie observați.

Pe aceștia îi caută Dumnezeu.

Ținuta în biserică

Există reguli precise referitoare la vestimentația decentă când se merge la Biserică. Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți ai Bisericii și Sfintele Canoane Ortodoxe ne învață cum se cuvine să ne îmbrăcăm când mergem în fața lui Dumnezeu :

1. La Sfânta Biserica se vine curați trupește și sufletește, iar pe dinafară împodobiți cu veșminte decente și curate. Este izgonit de la nunta Fiului de Împărat cel ce nu are veșminte demne de acel eveniment cum vedem în Evanghelia după Matei XXII, 12 – 14: ”Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncați -l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

2. ”Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu” (I CORINTENI XI, 3 – 10).

3. Femeia însă trebuie să aibă capul acoperit în Biserică: ”Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul,

De ce nu trebuie să judecăm pe preot: o lecție din Athos. Numai Episcopul este în drept să-l corecteze.

Într-o mănăstire trăia un preot foarte evlavios (întâmplarea mi-a fost relatată de fericitul părinte Gavriil, care a fost mulți ani starețul Sfintei Mănăstiri Dionisiu din Muntele Athos). Acesta era puțin învățat, dar avea o credință puternică, o virtute pe măsură și multe nevoințe duhovnicești. Rămânea la Proscomidie în picioare timp de mai multe ore, deși venele îi pocneau și supurau de oboseală. De multe ori, pe jos apăreau pete de sânge de la rănile picioarelor lui. Până în ultima clipă a fost omul jertfei și a plecat la Domnul imediat după ce a săvârșit Sfânta Liturghie.

Pomenirea Sfântului Ierarh Alexandru, Sfântului Alexandru de Svir și a Sfântului Alexandru Nevski

 s.v. 30 august / s.n. 12 septembrie Sfîntul Ierarh Alexandru a fost protopop şi horepiscop pe vremea Sfîntului Mitrofan, întîiul Patriarh al Constantinopolului, fiind înfrumuseţat cu toate faptele bune. Cînd s-a adunat în Niceea întîiul Sinod a toată lumea, al Sfinţilor Părinţi, Patriarhul Mitrofan, neputînd să se ducă la acel sobor, din pricina bătrîneţilor şi slăbiciunii trupeşti, a trimis pe acest Alexandru, apărător al dreptei credinţe. El, şezînd în sobor în locul patriarhului său, s-a luptat mult pentru dreapta credinţă împotriva răucredinciosului Arie. După săvîrşirea Sinodului, Alexandru întorcîndu-se din Niceea în Constantinopol, îngerul Domnului s-a arătat fericitului Mitrofan, spunîndu-i că i se apropie sfîrşitul şi poruncindu-i să-l lase după sine ca patriarh pe Alexandru, zicînd: "După zece zile îţi vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc să-l ia, în locul tău, Alexandru, slujitorul tău".

Rugăciunile înainte de Împărtășire

 Urmând a ne împărăși cu Preacuratele Taine, după rugăciunile de seară se citește:

Canonul Sfintei Împărtăşiri

 Se face începutul obișnuit: cu rugăciunile începătoare, cu psalmii 22, 23, 115 și cu aceste tropare:

 Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, şi curăţeşte inima mea, făcând-o biserică a preacuratului Tău Trup şi Sânge şi nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.

Începe postul Adormirii Maicii Domnului

 Postul Adormirii Maicii Domnului, deși astăzi pare o rânduială veche și statornică, a avut nevoie de timp pentru a se fixa ca regulă în întreaga Biserică Ortodoxă. În secolul al XII-lea, la Sinodul Constantinopolitan din 1166, Patriarhul Luca Chrisoverghis a propus ca toți credincioșii, nu doar cei care au încălcat Postul Mare, să postească de la 1 până la 14 august. Hotărârea sinodală venea să pună ordine într-o practică variată: până atunci, în preajma Adormirii se ținea un post de o zi, iar cei care nu reușeau să respecte Postul Mare obișnuiau să postească o săptămână înainte de Schimbarea la Față și încă una înainte de praznicul Adormirii.

Canonistul Theodor Balsamon nota că, în acea vreme, exista neclaritate cu privire la durata posturilor de dinaintea Adormirii și a Crăciunului. Deși zilele nu erau menționate în scris, el sublinia necesitatea respectării tradiției nescrise: postul să fie de la 1 august până la sărbătoarea Adormirii, iar pentru Crăciun – de la 15 noiembrie până în ajun.

Pelerinajul nostru la hramul mănăstirii Zăbriceni

Luni, 4 august 2025, în ziua de prăznuire a Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii, și a Sfântului Sfințit Mucenic Foca, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit VLADIMIR, am săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Domnului” din comuna Zăbriceni, cu prilejul celui de-al doilea hram al mănăstirii.

În această zi, mănăstirea a marcat împlinirea a 26 de ani de la întemeiere.

Am transmis cuvântul de binecuvântare și apreciere din partea Înaltpreasfințitului Mitropolit VLADIMIR către Preacuviosul Părinte Stareț, Arhimandritul Damian (Burlacu), și către întreaga obște a mănăstirii, însoțit de urări de întărire sufletească și sprijin de la Dumnezeu în lucrarea lor rodnică, desfășurată cu credincioșie spre slava lui Dumnezeu.

Mai multe fotografii aici: https://my.mail.ru/mail/alexandruizvoare/photo/9280

DE CE NU ESTE VOIE SĂ JUCĂM CĂRȚI

Cărțile de joc sunt asociate cu batjocorirea creștinismului și constituie un instrument direct de comunicare a omului cu demonii. Toate cele patru simboluri din pachetul de cărți nu închipuie altceva decât Crucea lui Hristos și alte obiecte sfinte cinstite de creștini. Aruncând nepăsător cărțile pe masă în timpul jocurilor precum „fazanul” sau „prostul”, mulți oameni, fără să-și dea seama, pângăresc sfințeniile creștine.

Simbolul „treflă” (frunza trifoiului) este o blasfemie a cărționarilor îndrăciți asupra Crucii lui Hristos. În tradiția iudaică, „treif” înseamnă necurat. Astfel, simbolul „cruce” (treflă), care batjocorește crucea Domnului, este desemnat cu un cuvânt ce exprimă disprețul evreiesc față de cruce.

Simbolul „pică” batjocorește sulița evanghelică. După cum Domnul a prevestit străpungerea Sa prin gura profetului Zaharia: „vor privi la Cel pe care L-au străpuns”, așa s-a și întâmplat: „unul dintre ostași (Longhin) I-a străpuns coasta cu o suliță”.

Simbolul „cupă” (inimă roșie) batjocorește buretele din Evanghelie (pus pe o trestie), care a atins buzele Mântuitorului. După cum a fost prevestit de Hristos prin gura regelui și profetului David: „mi-au dat fiere spre hrană și, în setea mea, m-au adăpat cu oțet”, așa s-a împlinit: „unul dintre ei a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus pe o trestie și I-a dat să bea”.

Simbolul „romb” (caro) batjocorește cuiele de fier, pătrate și zimțate, cu care au fost pironite mâinile și picioarele Mântuitorului pe lemnul Crucii. După cum Domnul a profețit despre răstignirea Sa prin gura psalmistului David: „străpuns-au mâinile Mele și picioarele Mele”, așa s-a împlinit. Apostolul Toma a spus: „dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”, dar apoi „a crezut, pentru că a văzut”.

Sărbători și obiceiuri populare cu origine păgână sau superstițioasă

Acestea NU sunt sărbători creștine și NU sunt aprobate de Biserică:

1. Joile Oprite*¹ / Joile după Paști – considerate periculoase dacă se muncește în acele zile.
2. Măcinicii / 9 Martie – obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin este complet străin duhului creștin.
3. Drăgaica*² – sărbătoare agrară legată de zeița recoltei, cu dansuri și ritualuri.
4. Paparuda *³ – invocarea ploii prin dansuri și incantații, reminiscențe precreștine.
5. Sânzienele (24 iunie) *⁴ – confundate cu Nașterea sf. Ioan Botezătorul; practici de ghicit, vrăji de dragoste, asocierea cu o plantă ce înflorește în această perioadă.
6. Filipii (în noiembrie) – „zile oprite de la muncă”, pentru „a nu se supăra lupii”, reminiscență mitologică.
7. Chirică Șchiopul – zi „de frică” în calendarul popular.
8. Circovii de iarnă / de vară – temeri legate de boală și vrăji.
9. Ilie Pălie, Foca, Pantelimon Călătorul – interpretări deformate ale unor sfinți reali, folosiți în context superstițios.
10. Rogojinarul / Răpotinul / Zilele Babei Dochia – legende care nu au nimic în comun cu Evanghelia.
11. Noaptea de Anul Nou cu „ursul” sau „capra” – jocuri cu caracter păgân, mascate sub pretext de tradiție.

ZECE RECOMANDĂRI PENTRU BĂRBAŢI - Parintele Iosif Vatopedinul 10

1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită. 

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită. 

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme. 

4. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii. 

5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie. 

21 mai /8 - sfântul Ioan Teologul (cu video tematice)

21 mai ( 8 ), Biserica Ortodoxă face pomenirea sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul. În rândul sfinților care au fost aproape de Mântuitorul Iisus Hristos, un loc deosebit îl ocupă Sfântul Apostol, Evanghelist și Teolog Ioan, supranumit „ucenicul iubirii”. Biserica îl prăznuiește de două ori pe an – la 8/21 mai, ziua mutării lui la Domnul, și la 26/9 septembrie/octombrie, când se face pomenirea minunii ce a avut loc la mormântul său: o pulbere dătătoare de tămăduiri ieșea din țărâna care-i acoperea trupul, semn că harul dumnezeiesc rămâne și după moarte în cei care au fost plini de Duhul Sfânt. 

Cine a fost Sfântul Ioan? Sfântul Ioan a fost fiul lui Zevedeu și al Salomeei și fratele mai mic al lui Iacov. Amândoi au fost chemați de Hristos de la mrejele pescuitului și au devenit ucenici apropiați ai Domnului.

De ce trebuie să credem în Hristos? - din seria de cateheze: inițiere pentru Botez (II)

Mulți oameni spun: „Cred în Dumnezeu”. Dar când îi întrebi cine este acest Dumnezeu și ce înseamnă credința lor în viața de zi cu zi, răspunsurile sunt adesea amestecate cu superstiții, idei populare sau concepții personale, fără legătură cu Evanghelia sau cu Biserica.

Însă creștinismul ne învață clar: nu este suficient să crezi într-o putere superioară sau într-un „dumnezeu” necunoscut. Trebuie să credem în Dumnezeul cel viu, Care S-a descoperit în Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să credem în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, care s-a întrupat și ne-a învățat calea mântuirii. Să credem în Duhul Sfânt, care pe toate le desăvârșește.

1. Credința în existența lui Dumnezeu nu este suficientă

Nu este greu să admiți existența unei Ființe supreme. Ordinea creației, frumusețea naturii, complexitatea ființei umane sunt dovezi evidente ale unui Creator. Dar această credință nu este suficientă pentru mântuire.

Apostolul Iacov spune: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar și demonii cred și se cutremură.” (Iacov 2,19). Așadar, și diavolii cred că Dumnezeu există – dar nu fac voia Lui.

Credința adevărată trebuie să ducă la o viață nouă, trăită în ascultare de Dumnezeu. 

Câteva motive pentru care la orice biserică trebuie să existe un panou informativ

Într-o lume tot mai grăbită, în care oamenii caută repere clare și informații precise, Biserica este chemată nu doar să lumineze duhovnicește, ci și să comunice mai eficient cu credincioșii. Un mijloc simplu și eficient este panoul informativ, un element aparent banal, dar de mare folos pentru viața parohială. Iată câteva motive pentru care orice biserică ar trebui să aibă un astfel de panou:

• Informarea clară a credincioșilor

Un panou informativ afișează orarul slujbelor, evenimentele speciale, programele catehetice și alte anunțuri utile. Pot fi afișate QR-cod sau URL scurtat, iar vizitatorii le pot scana cu telefonul mobil. Astfel, oamenii știu când să vină și ce se întâmplă în comunitatea și în Eparhia lor.

Introducere pentru un curs de lecții de pregătire la Botez (I)

Foarte des preoții nu prezintă un curs catehetic din lipsă de interes din partea părinților și a nașilor. Așa s-a ajuns că creștinii nu au niciun fel de cunoștințe despre ce înseamnă acest lucru, în ce condiții trebuie să fie primit acest sacrament al Bisericii? Ce trebuie să știe o persoană despre Botez în special, dar și despre credința creștină în general.

Din păcate, mulți din părinți și nași botează mai mult din obișnuință decât din credință. De asemenea, nu știu aproape nimic despre ce se întâmplă prin acestă taină a Botezului. Ce trebuie să facă mai departe?

Răspunsurile la aceste și multe alte întrebări sunt necesare pentru fiecare persoană care dorește să primească Botezul, precum și pentru nașii lor, care își asumă o mare responsabilitate morală, având datoria în fața propriei conștiințe de a fi fideli lui Hristos, mai ales atunci când fac promisiuni (înaintea lui Dumnezeu) în numele copiilor care nu înțeleg nimic.

Este bine și frumos ca toate acestea să cunoască nașii până la primirea acestei sfinte Taine (mari și cerești), precum și pentru cei care se ocupă de activități catehetice și misionare. Pentru că acest eveniment, al Botezului, are loc, atât în Cer, cât și pe pământ. 

Pentru că învățătura de credință este cuprinsă în linii generale în Crez, vom încerca să dezvoltăm fiecare articol. (va urma...)

Ce este sfântul Maslu?

Sfintele Taine sunt  în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Împărtăşania, Preoţia, Nunta  şi  Maslul.  Acest  număr  e  acela  al  darurilor  Sf.  Duh  (Isaia  11, 2-3)  şi răspunde trebuinţelor  duhovniceşti  ale  omului.  „Naşterea  duhovnicească”  e  dată  prin  Botez, „creşterea”; prin Mirungere, „hrana”; prin Sf.  Împărtăşanie; „puterea de a  învăţa,  sfinţi  şi conduce”  (Matei  28,  19),  prin  Hirotonie  sau  Preoţie;  „înnoirea  morală”,  prin  pocăinţă; „sfinţirea  şi tăria  legăturii căsătoriei”, prin Taina nunţii; „tămăduirea de bolile  trupeşti  şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor care le-au cauzat”, prin Maslu.

Sfântul Maslu  este  Taina  care,  prin  rugăciunile  preoţilor  şi  prin  ungerea  trupului  cu untdelemn  sfinţit,  împărtăşeşte  credinciosului  harul  dumnezeiesc  pentru tămăduirea  bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului. 

Blocaje la spovedanie

 

Eu îi spun penitentului (celui ce se spovedește): că e bine să vii la biserică în fiecare duminică, că numai așa poți câte un pic să crești duhovnicește. Iar el îmi spune, că are radio acasă și ascultă slujbele de acasă.

Îi spun unui corist din strană: trebuie să vii de cu seară la mărturisire, pentru că este mai mult timp. – Eu nu prea am timp să vin seara. Nu sunt deprins. Ajung acasă pe întuneric.

Ce alte blocaje poate să existe în timpul spovedaniei?

Și astfel de situații sunt destul de frecvente și se întâlnesc nu doar la penitenți, ci chiar și la cei mai apropiați slujitori ai Bisericii. Fiecare dintre aceste „blocaje” indică, de fapt, anumite neputințe, frici sau obișnuințe ale oamenilor. Vom încerca să le sistematizăm, ca să fie mai clar și mai ușor de abordat când le întâlnim.

Blocaje posibile la spovedanie (și nu numai):

1. Lipsa timpului / Prioritizarea altor lucruri
• Oamenii spun că nu au timp, dar realitatea e că nu consideră spovedania o prioritate. Se lasă pradă grijilor lumești și își justifică absența prin lipsa timpului.
• Exemplu: „Ajung târziu acasă, nu mai am chef.” De fapt, poate fi oboseală sau lipsa unei discipline duhovnicești.

Filocalia, sfântul Casian Romanul, despre înfrânarea pântecelui

Către episcopul Castor, despre cele 8 gânduri ale răutății. După ce mai înainte am alcătuit cuvântul despre rânduielile chinoviilor, de data aceasta, nădăjduind iarăși în rugăciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gânduri ale răutății, adică despre cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deșarte și al mândriei.

I. Despre înfrânarea pântecelui

Mai întâi, deci, vom vorbi despre înfrânarea pântecelui, care se împotrivește îmbuibării pântecelui; apoi despre chipul posturilor și despre felul și cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la Sfinții Părinți.

Aceștia n-au lăsat un singur canon de postire, nici un singur chip al împărtășirii de bucate, nici aceeași măsură pentru toți. Fiindcă nu toți au aceeași tărie și aceeași vârstă; apoi și din pricina slăbiciunii unora sau a unei deprinderi mai gingașe a trupului. Însă un lucru au rânduit tuturor: să fugă de îmbuibare și de săturarea pântecelui.

Ce este postul?

 

Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…

Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană.

«Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană — zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru ca îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului».

Viziunea credinciosului vs viziunea individului ultra modern

 1. Dacă dai cu agheasmă în casă, eşti retrograd, dar dacă aprinzi beţişoare tibetane, eşti open minded.

2. Dacă faci o sfeştanie în casă, eşti o babă bisericoasă, dar dacă îți aranjezi casa după principiile feng shui-ului, ai o viziune largă şi modernă.

3. Dacă ţii posturile de patru ori pe an (cam un sfert de an adică), eşti un habotnic, dar dacă eşti vegetarian tot anul, eventual unul care mănâncă doar fructe căzute din pom, eşti o persoană cool.

4. Dacă zici că mergi Duminica la biserică, eşti un fanatic, dar dacă zici că eşti membru în Mişcarea Pentru Integrarea Spirituală în Absolut sau în orice varianta de new age, eşti un om cu căutări spirituale autentice.

5.Dacă zici că te rogi jumătate de oră dimineaţa şi zece minute seara, eşti din Evul Mediu, dar dacă zici că faci două ore yoga dimineaţa şi două ore seara, ești la modă.

6. Dacă porţi la vedere o cruciuliţă la gât sau îţi pui o iconiţă pe birou la serviciu, îi „ofensezi” pe alţii şi rişti să-ţi ridici HR-ul şi CNCD-ul în cap, dar dacă porţi brăţări cu cruci întoarse, ironii sau chiar mesaje obscene faţă de creştinism, ești nonconformist.

Lumea cu valori și principii sănătoase trăia în armonie, iubea pe termen lung și ajuta fără să știe nimeni.

Astăzi vorbim mai mult despre emoții decât să le trăim. Iubim pentru 20 de secunde. Vorbim despre fericire doar pentru a le spune altora ce să facă. Trăim în trecut sau viitor, pentru că nu avem timp de prezent.

Gânduri de pe net colectate

Sfeștania și sfințirea casei

 

Sfeștania este denumirea populară pentru slujba Aghesmei mici sau Sfințirea cea mică a apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite prilejuri. Slujba propriu-zisă cuprinde rugăciunile de sfințire a apei, stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a întregii case, precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea.
În Molitfelnic, cartea de slujbe a preotului, se spune despre folosul sfeștaniei: „Această apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și se îndreaptă spre rugăciune; bolile le gonește și dă sănătate sufletească și trupească. Toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare”.

лекарства от гордыни

Есть три лекарства от гордыни: люди, обстоятельства и наши болезни. Эти лекарства в разные периоды жизни помогают человеку смириться. Люди — это самая распространенная причина для смирения. Пьяный муж, гулящая жена, злой начальник, упёртый подчинённый, коварный коллега…

Приходит такой человек и говорит: «Батюшка, что делать с этим непутёвым человеком?» А этот непутёвый человек тебе и дан, чтобы ты смирился. И через это смирение вернул потерянную благодать.

Я-то думаю, что во всём виновата эта треклятая соседка. Во мне всё бурлит, кипит, я схожу с ума. Я ненавижу её. Меня от одного её вида трясёт.

Cine a fost sfântul Vasile cel Mare (cu video tematice)

Acest între sfinți, Părintele nostru Vasilie cel Mare a trăit între anii 330–379, în vremea Sfântului și marelui împărat Constantin, până în zilele împăratului Valens, cel căzut în rătăcirea lui Arie. S-a născut în Cezareea Capadochiei, din părinți dreptcredincioși și înstăriți, Emilia și Vasilie, tatăl său fiind un luminat dascăl în cetate.

Iubitor de învățătură și înzestrat pentru carte, Sfântul Vasilie și-a îmbogățit mintea cercetând, rând pe rând, școlile din orașul său, Cezareea, apoi din Bizanț, mergând până și la Atena, cea mai înaltă școală din timpul său. Acolo l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie de Nazianz, cu care a legat o strânsă și sfântă prietenie.