Ce este postul?

 

Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…

Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană.

«Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană — zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru ca îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului».

Care e rostul şi folosul postului?

Postul foloseşte şi sufletului şi trupului, pentru că întăreşte trupul, uşurează şi curăţeşte sufletul. Păstrează sănătatea trupului şi dă aripi sufletului. De aceea, Legea Veche îl recomandă şi îl impune de atâtea ori, ex: Moise, 40 zile; (Ies. 34, 28; Deut. 9, 9;18; Jud. 20, 26- o zi; ; I Regi 7, 6; Isaia 58; Ioil 2,15). „Nu fi nesăţios întru toată desfătarea şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţiu, mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va înmulţi viaţa”, zice Înţeleptul Isus, fiul lui Sirah (37, 32-34).

Mântuitorul însuşi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi în pustie, înainte de a începe propovăduirea Evangheliei (Matei 4, 2 şi Luca 4, 2): El ne învaţă cum să postim (Matei 6,16-18) şi ne spune că diavolul nu poate fi izgonit decât cu post şi rugăciune (Matei 17, 21; Marcu 9, 29). Posteau de asemenea Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor (Fapte 13, 2, 3; II Cor. 6, 5); ei au şi rânduit postul pentru toţi creştinii. Sfinţii Părinţi laudă şi recomandă postul cu stăruinţă: Iată ce spune, de pildă, Sf. Ioan Gură de Aur: «Postul potoleşte zburdăciunea trupului, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă şi îl uşurează.

(Catehismul ortodox, editura mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1996, pp. 312-313)

Nu vă conduceți după concepția unor indivizi despre post. Examinați învățătura Bisericii. 

Demontăm prejudecățile:

„Postul n-are nicio treabă cu ce fac alții. E strict o alegere personală și nu este obligatoriu. A mânca "de dulce" în perioada postului nu este o infracțiune, nici o depravare.

Nu-i mai judecați pe cei care nu țin post. Și nu-i mai judecați nici pe cei care țin post.

Postul presupune neapărat și bunătate, cumințenie și respect față de semeni. Și smerenie. Postul n-ar trebui să fie un act de bravură și nici motiv de ceartă și dezbinare între oameni. Nici trufie.

Mai nou există conflicte între cei care țin post și cei care nu țin, între vegetarieni  și cei care consumă carne și se pare că unii nu înțeleg că fiecare are dreptul să facă alegeri după bunul plac.

Ține post și taci. Fii vegetarian și taci. Nu strâmba din nas și nu privi de sus când vezi că alții au ales altfel decât tine. Nu te purta de parcă tu ai fi fără păcat, de parcă tu te-ai născut perfect și nu te-ai confruntat niciodată cu slăbiciuni omenești. Nu-i trata fără respect pe cei care au ales altfel. Dacă Dumnezeu îi îngăduie, cine te crezi tu să-i judeci ?

Privește în farfuria ta, în casa ta și în sufletul tău. Pentru alegerile celorlalți nu ești tu răspunzător."

Postul, da, într-adevăr, n-are nici o treabă cu necredincioșii, cu ereticii... Poate fi doar dietă, dacă te abții doar de la anumite alimente.

Pornim de la faptul că omul este dihotomic: trup + suflet.

Postul este o RÂNDUIALĂ DISCIPLINARĂ cu care Biserica îndrumează viața credincioșilor ei pe căile adevăratei trăiri creștine, ale virtuții și ale cinstirii de Dumnezeu. Deci, nu este o alegere personală. Nu poate fi o alegere personală, decât că nu faci parte din Biserica Ortodoxă. (Liturgica generală, p.242) Desigur că sunt excepții. Dar excepția tocmai confirmă regula.

Postul este o poruncă bisericească, deci este obligatorie! Nu după bunul plac. Dacă ții post în afara posturilor, tot cu binecuvântarea duhovnicului să-l ții. Numai la sectari este să țină post când VOR ei, cât vreau și cum vreau. La noi nu e așa. De ce să nu ții post odată cu toți și vrei individual?  -Pentru că nu ai ținut post odată cu toți creștinii ortodocși!

Regimul alimentar: vegetarian, omnivor, dieta pentru slăbire, nu face neapărat parte din post.

Sunt scutiți de la post numai copiii, lăuzele, bătrânii și bolnavii de neputincioși, precum și cei aflați în situații speciale. Mai sunt excepții, dar cu binecuvântarea duhovnicului.

Postul îmbinat cu rugăciunea și milostenia sunt comparate atât de frumos, ca aripile cu care zburăm la Cer.

Mai adaug aici un comentariu, care a fost scris de cineva, în apărarea postului tradițional. Sigur că sunt și situații în care cineva nu poate posti. Tocmai de aceea, Biserica, prin preotul duhovnic, dă dezlegare acelora care, din neputințe omenești, nu pot ține această rânduială bineplăcută Domnului.

Îmi pare rău că, în ultimul timp, cu prea multă ușurință, se creează impresia că nepăsarea și lipsa credinței îl îndreptățesc pe om să facă „după bunul plac” sau „după cum îl taie capul”.

Mare atenție trebuie să avem la mesajul pe care îl transmitem, să nu fim nici piatră de poticnire, nici pricină de sminteală! Iertați, dar noi toți avem o responsabilitate, căci nimeni nu se mântuiește de unul singur, ci în comuniune cu ceilalți.

Dacă pentru orice cuvânt pe care îl rostim vom da seamă, cu atât mai mult trebuie să fim atenți la ceea ce spunem și cum spunem! Nu putem șterge, ca și cu buretele, învățătura milenară a Bisericii noastre!

Să nu-mi fie luat în nume de rău acest comentariu, nu am intenția să supăr pe nimeni, cu atât mai puțin pe cititorii acestei pagini!

Bunul Dumnezeu să fie cu noi toți, să ne întărească și să ne ajute în toată lucrarea cea bună și de folos!

Postul este disciplină bisericească, iar numai duhovnicul poate face derogare de la post.

Încă o postare circulă foarte mult pe net zisă a papei Francisc:

„Mănâncă ce vrei în Săptămâna Mare, jertfa nu este în stomac, ci în inimă. Oamenii se abțin să mănânce carne, dar nu vorbesc cu frații sau rudele lor, nu își vizitează părinții și nici nu au grijă de copiii lor. Nu își împart mâncarea cu cei care au cea mai mare nevoie, își iau copiii de la tatăl, mama, sau bunicii, critică viața altora, își maltratează partenerii etc. Carnea nu te face un om rău, așa cum un file de pește nu te va face un sfânt. Este mai bine să cauți să ai o relație bună cu Dumnezeu făcând bine altora. Să fim mai puțin aroganți și mai smeriți la inimă.” (Papa Francisc)

Nu mă pot lupta cu toată lumea. Dar când văd ce distribuie unii enoriași (de-ai mei), mă face să iau atitudine și în această privință.

1. Papa Francisc nu este șeful meu. Este capul bisericii catolice, iar eu nu sunt catolic. Sunt ortodox.

2. Papa nu a spus/scris așa ceva, pentru că și catolicii au post de lungă durată.

3. Un creștin ortodox autentic va îmbina postul alimentar cu toate virtuțile: postul duhovnicesc; vizitarea rudelor, a bolnavilor; fără critici, judecată, maltratare.

4. Îmbuibarea pântecului este un păcat capital/cardinal. Îmi pare că cei ce nu vor să țină post se scuză așa.

5. Dumnezeu ne chiamă la sfințenie, la desăvârșire.

...