Deci simbolul arată, amintește, dar nu schimbă realitatea celui care îl primește.
O Taină este o lucrare reală a lui Dumnezeu, în care:
Taina nu doar simbolizează, ci face ceea ce arată.
Nu slăvesc suficient pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat și preamărit.
Nu am mulțumit lui Dumnezeu pentru că m-a născut pe lume din părinți ortodocși și m-a luminat prin baia Sfintei Botez
Nu mulţumesc lui Dumnezeu cu lacrimi de recunoştinţă că mi-a dat viaţă, suflet, credinţă, sănătate şi mi-a adăugat anii pînă astăzi, ca să mă pot pocăi;
Sînt slab şi îndoielnic în dreapta credinţă în Dumnezeu;
Nu mă silesc să mă întăresc mai mult în sfînta credinţă orto- doxă şi în lucrarea faptelor bune, prin rugăciune şi citirea cărţilor sfinte;
Mă îndoiesc uneori, în cugetul meu, de existenţa vieţii veşnice şi nu mă ostenesc mai mult pentru mîntuirea sufletului meu;
Mai întâi vă mărturisesc că am primit de la părinți o frumoasă educație religioasă și simt în mine multă bucurie și pace sufletească. De mic iubesc pe Dumnezeu și mă simt chemat să-I slujesc toată viața mea.
Nu slăvesc zilnic pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat și preamărit;
Rar mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că m-a născut pe lume din părinți ortodocși și m-a luminat prin baia Sfântului Botez, pentru că este un mare dar că Domnul mi-a dat viață, suflet, credință, sănătate și mi-a adăugat anii până astăzi, ca să mă pot pocăi;
M-am îndoit în credință, citind cărți nepotrivite despre Dumnezeu;
Am ascultat pe unii profesori care ne spuneau să nu mergem la biserică și să nu citim cărți sfinte, ci să mergem duminica și în timpul liber la distracții, la film, la sport și în excursii;
Fac grăbit, rău și strâmb semnul Sfintei Cruci pe fața mea, supărând pe Dumnezeu;
Nu fac regulat semnul Sfintei Cruci seara, când mă culc, nici dimineața, când mă trezesc; nici când mă așez la masă, nici când mă scol de la masă; nici când merg la școală sau când trec prin fața sfintei biserici;
Nu știu pe de rost „Tatăl nostru” și „Crezul”, nici alte rugăciuni pentru copii;
Nu zic regulat „Tatăl nostru” și alte rugăciuni pentru copii când mă culc, nici când mă scol din somn, nici când mă așez la masă;
Copiii mici, între 6–7 ani, pe care îi aduc părinții la mărturisire, mai ales în sfintele posturi, trebuie să fie primiți de preoți cu multă iubire și bucurie, căci sunt suflete nevinovate. Pe acești copii, Însuși Domnul nostru Iisus Hristos i-a luat în brațe, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (Matei 19, 14).Copiii mici pot fi primiți la mărturisire fie singuri, fie însoțiți de mamele lor, dacă sunt bolnavi sau timizi. Ei nu știu deplin ce este bine sau rău. De aceea, preotul trebuie să-i întrebe cu multă grijă, pentru a nu-i sminti, ci pentru a-i zidi sufletește. Pentru ei, spovedania este mai mult o lecție de religie și de catehizare ortodoxă.
După ce preotul îi așază în genunchi și le citește pe scurt rugăciunea de spovedanie, cu față senină și cu cuvinte potrivite, îi binecuvintează pe creștet cu Sfânta Cruce și le adresează următoarele întrebări:
Cum te cheamă, copile, și câți ani ai?
Mai ai și alți frați acasă?
Știi să faci semnul Sfintei Cruci?
Este clar că bucuria adevărată vine numai de la Dumnezeu. Ea nu este doar o stare emoțională temporală, ci este una din roadele Duhului Sfânt: „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa” (Galateni 5,22). În catehism scrie scopul pentru care a fost creat omul, acela de se bucura de a fi în preajma lui Dumnezeu, de fericirea de a-L cunoaşte, de a-L iubi şi de a-L slăvi pe Dumnezeu. (Catehism, pag. 42)
