Blocaje la spovedanie

 

Eu îi spun penitentului (celui ce se spovedește): că e bine să vii la biserică în fiecare duminică, că numai așa poți câte un pic să crești duhovnicește. Iar el îmi spune, că are radio acasă și ascultă slujbele de acasă.

Îi spun unui corist din strană: trebuie să vii de cu seară la mărturisire, pentru că este mai mult timp. – Eu nu prea am timp să vin seara. Nu sunt deprins. Ajung acasă pe întuneric.

Ce alte blocaje poate să existe în timpul spovedaniei?

Și astfel de situații sunt destul de frecvente și se întâlnesc nu doar la penitenți, ci chiar și la cei mai apropiați slujitori ai Bisericii. Fiecare dintre aceste „blocaje” indică, de fapt, anumite neputințe, frici sau obișnuințe ale oamenilor. Vom încerca să le sistematizăm, ca să fie mai clar și mai ușor de abordat când le întâlnim.

Blocaje posibile la spovedanie (și nu numai):

1. Lipsa timpului / Prioritizarea altor lucruri
• Oamenii spun că nu au timp, dar realitatea e că nu consideră spovedania o prioritate. Se lasă pradă grijilor lumești și își justifică absența prin lipsa timpului.
• Exemplu: „Ajung târziu acasă, nu mai am chef.” De fapt, poate fi oboseală sau lipsa unei discipline duhovnicești.
2. Obișnuința / Confortul personal
• Mulți nu sunt „deprinși” cu venirea seara, cu rugăciunea de noapte, cu a-și schimba programul obișnuit. E un disconfort pe care îl evită.
• Exemplu: „Ascult slujba la radio, nu trebuie să mai vin.” E comoditatea spirituală.
3. Frica de spovedanie / Rușinea
• Teama de a se expune, rușinea de a-și mărturisi păcatele, mai ales dacă nu au un duhovnic cu care să aibă o relație de încredere.
• Exemplu: Unii evită spovedania spunând „ce o să zică părintele despre mine?” sau „nu vreau să deranjez”.
4. Neînțelegerea importanței reale a spovedaniei
• Unii cred că dacă se roagă acasă sau ascultă slujba la radio / TV, sunt rezolvați. Nu înțeleg că Biserica e Trupul lui Hristos și că harul lucrător vine mai ales prin Sfintele Taine.
• Exemplu: „Dumnezeu e peste tot, nu doar la biserică.”
5. Lipsa conștiinței păcatului / Delăsarea spirituală
• Omul nu simte că are nevoie să se spovedească. Nu vede păcatul în viața lui sau îl minimizează.
• Exemplu: „N-am păcate, ce să spun?” sau „spovedania e doar pentru cei care fac păcate mari.”
6. Experiențe anterioare negative
• Dacă omul a avut o experiență neplăcută la spovedanie – poate a fost certat sau umilit – atunci va avea o reticență de a se mai apropia.
• Exemplu: „M-a certat părintele data trecută și n-am mai vrut să vin.”
7. Influența anturajului sau a mentalității seculare
• Prieteni sau familie care descurajează practica religioasă, spunând că nu e necesară.
• Exemplu: „La ce-ți trebuie atâta biserică? Te poți ruga și acasă.”
8. Oboseala psihică și fizică
• Mulți sunt surmenați, mai ales cei care lucrează mult sau au responsabilități grele. Aici intervine și lipsa unei organizări a timpului în funcție de priorități spirituale.
• Exemplu: „Lucrez toată săptămâna și abia am timp să stau cu familia, nu pot să merg și la biserică.”

Cum le răspundem sau abordăm situațiile?

• Cu înțelegere, fără mustrare, ci cu îndemn blând. Oamenii reacționează mai bine la dragoste decât la presiune.
• Folosim pilde și experiențe concrete. O poveste cu un om care s-a schimbat datorită spovedaniei poate convinge mai mult decât un argument teologic.
• Insistăm pe relația vie cu Hristos, nu pe „obligații duhovnicești”.
• Propunem pași mici: „Vino o dată, nu trebuie să fie perfect. Încercăm împreună.”

Putem detalia răspunsuri punctuale pentru fiecare blocaj.

 Lipsa unei discipline duhovnicești e unul dintre cele mai frecvente obstacole în viața spirituală a oamenilor. Chiar și cei care merg regulat la biserică sau se consideră credincioși pot avea această lipsă fără să-și dea seama. Hai să o detaliem:

---

Ce este disciplina duhovnicească?

Disciplina duhovnicească înseamnă o rânduială constantă și conștientă a vieții spirituale, care să includă:

• Rugăciune zilnică
• Spovedanie regulată
• Participare la Sfânta Liturghie
• Post după rânduiala Bisericii
• Fapte bune, milostenie
• Citirea Scripturii și a scrierilor sfinților

Nu e doar o „listă de făcut”, ci un mod de a trăi în prezența lui Dumnezeu, constant și deliberat.

---

Cum se manifestă lipsa disciplinei duhovnicești?

1.      Inconstanța în rugăciune și viața liturgică

• Se roagă doar când își aduce aminte sau când „are chef”.
• Merge la biserică sporadic, mai ales la marile sărbători.
• Postește doar ocazional sau formal, fără conținut duhovnicesc.

2.      Pierderea sensului priorităților

• Lucrurile lumești devin mai importante decât cele duhovnicești.
• „Nu am timp pentru rugăciune, că am mult de muncă.”
• Sufletul e pe plan secund, iar trupul și grijile vieții preiau controlul.

3.      Întârzierea sau evitarea spovedaniei

• Nu se spovedesc decât la Paști sau Crăciun (dacă o mai fac).
• Consideră că nu au nimic grav de mărturisit, deci nu văd necesitatea.

4.      Oboseala și lipsa unei rânduieli clare

• Ziua trece fără să fie oferit timp clar pentru cele sfinte.
• Când omul nu are un program duhovnicesc, este prins de „roata vieții” lumești.

---

De ce apare lipsa disciplinei duhovnicești?

1.      Nimeni nu i-a învățat concret cum să se organizeze duhovnicește.

• Mulți nu știu că se poate face o „programare a sufletului” așa cum îți programezi munca sau mesele zilnice.

2.      Lipsa unei motivații interioare puternice

• Dacă omul nu are o relație vie cu Hristos, nu va simți nevoia să fie constant în rugăciune.

3.      Oboseala, grijile, ispita comodității

• Diavolul lucrează prin lene, amânare și distragere/distracții.
• Se ajunge la „las pe mâine”, iar mâine nu mai vine niciodată.