Ținuta în biserică

Există reguli precise referitoare la vestimentația decentă când se merge la Biserică. Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți ai Bisericii și Sfintele Canoane Ortodoxe ne învață cum se cuvine să ne îmbrăcăm când mergem în fața lui Dumnezeu :

1. La Sfânta Biserica se vine curați trupește și sufletește, iar pe dinafară împodobiți cu veșminte decente și curate. Este izgonit de la nunta Fiului de Împărat cel ce nu are veșminte demne de acel eveniment cum vedem în Evanghelia după Matei XXII, 12 – 14: ”Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncați -l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

2. ”Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu” (I CORINTENI XI, 3 – 10).

3. Femeia însă trebuie să aibă capul acoperit în Biserică: ”Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu. Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său. Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă. Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.” (I CORINTENI XI, 3 – 10).

4. Conform, CANONULUI 62 TRULAN, la Biserică nu se vine cu machiaj, ruj pe buze, cu părul și unghiile vopsite strident, căci acestea le făceau primitivii și slujitorii cultelor păgâne care îi adorau pe idolii Satanei, cultivând desfrâul și perversiunea. ”Aşa-zisele Calende şi cele numite Vota şi cele chemate Brumalia, şi praznuirea care se face în cea dintâi zi a lunii lui martie voim ca de îndată să fie scoase din vieţuirea credincioşilor. Dar mai lepădăm şi jocurile obşteşti (dansurile publice) ale femeilor, ca necuviincioase, şi ca putând naşte (provoca) multă pagubă şi vătămare, dar încă şi jocurile (dansurile)jucate (executate), fie de bărbaţi, fie de femei, în numele(cinstea) celor numiţi în mod mincinos dumnezei de către elini (păgâni) şi slujbele (ceremoniile) – ce se fac după un obicei vechi şi străin vieţii creştinilor, – orânduind ca nici un bărbat să nu se îmbrace în haină femeiască, sau femeia în cea care se potriveşte bărbaţilor, dar nici să nu puie asupra lor obraze(măşti) de haz (comice), sau de batjocură (satirice)închipuind satiri, sau de jale, (tragice), nici să nu se strige numele blestematului Dionisos, când se strivesc strugurii în teascuri, nici turnând vinul în vase să nu stârnească (provoace) râsul, făptuind cele ale rătăcirii diavoleşti, sub chipul neştiinţei sau a deşertăciunii. De aceea, cei care de acum înainte s-ar apuca să facă ceva din cele zise mai înainte, după ce au fost puşi în cunoştinţă, poruncim ca aceştia, dacă ar fi clerici, să se caterisească, iar dacă ar fi laici, să se afurisească” (Canonul 62 Trulan).

5. Femeia să nu vină în pantaloni la Sfânta Biserică, conform DEUTERONOM XXII, 5: ”Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău”. Canonul 13 Gangra - „Dacă vreo femeie, din asceză părută, și-ar schimba îmbrăcămintea și în locul hainei femeiești obișnuite, ar lua îmbrăcăminte bărbătească SĂ FIE ANATEMA”. Vezi și CANONUL 62 TRULAN: ”nici un bărbat să nu se îmbrace în haină femeiască, sau femeia în cea care se potriveşte bărbaţilor, dar nici să nu puie asupra lor obraze(măşti) de haz (comice), sau de batjocură (satirice)închipuind satiri, sau de jale, (tragice)”,

CONCLUZII:

Sfântul Clement Alexandrinul ne îndrumă să ne îmbrăcăm pe dinafară cu decența iar pe dinăuntru cu simțământul rușinii. Criteriile după care ne îmbrăcăm când venim la Sfânta Biserică sunt decența și modestia, încât să nu fim sminteală creștinilor și bucurie dracilor.

Modestia înseamnă lipsa opulentei, a exagerărilor, a grijii excesive pentru anumite aspecte (bijuterii, cosmetice, coafuri, accesorii etc.).

Decența se referă în mod special la femeie, din cauza puterii pe care o are aceasta de a influența prin vizual.

Cele două criterii nu exclud deci curăția, îngrijirea și eleganța (în sensul ei de bun gust și grație). Femeia creștină este chemată să se îmbrace modest nu pentru a fi mai puțin atractivă, ci pentru a păstra și proteja ceva ce este fragil și care poate fi ușor pierdut: intimitatea destinată soțului ei. A te îmbracă modest și decent înseamnă că hainele vor acoperi în mod suficient corpul, astfel ca alții [copiii, tinerii, bărbații, etc.] sa nu fie stânjeniți sau ispitiți [deci să nu se smintească și astfel multe suflete să se piardă, cum prin sminteala se ucid multe suflete și astfel se pierde mântuirea sufletească a multor oameni]

Biserica a impus aceste reguli pentru a păstra sănătatea morală, psihică și spirituală a ortodocșilor dar și pentru a evita tulburările mintale și de personalitate atât de evidente în ”moda” de azi.

***

(alt punct de vedere)

Ținuta femeii (creștine) este legată de cultura sa, de starea ei duhovnicească și de mediul în care trăiește. Așadar, ținuta cu adevărat decentă despre care ne vorbește Noul Testament poartă un caracter duhovnicesc.

Ce este ținuta decentă, din punct de vedre duhovnicesc? 

În viața duhovnicească există o rânduială în ceea ce privește îmbrăcămintea și este extrem de important a fi respectată așa cum se cuvine. Cei care nu țin seama de această rânduială, nu vor spori cu adevărat în viața lor întru Hristos, chiar dacă își doresc asta în aparență.

Așadar, înainte să ne dorim a face fapte bune care sunt roadele rugăciunii și a dragostei desăvârșite (sau a milei - "agape" - ἀγάπη ), trebuie să încetăm a mai face rău.

Ați observat câți caută să facă bine sau spun că vor să facă bine și creează tot felul de asociații, organizează colocvii, dar în același timp sunt nemiloși și aspri cu unele persoane din anturajul lor și de care sunt responsabili? Paradoxul constă în faptul că dorind să fim recunoscuți peste tot în lume ca niște oameni cu inima mare sau ca buni conducători, devenim niște tirani ascunși.

De ce se ajunge la așa ceva ? Pentru că noi încă nu am renunțat la părul împletit, la aur, sau la mărgăritate, sau la veșminte de mult preț (cu referire la I TIMOTEI, cap.2, 9-10)... ceea ce vrea să însemne că fiind cu lăcomie dependenți de onoruri și de putere ( numite împreună slavă deșartă), de tot felul de bogății, de plăceri ( trupești și intelectuale), intrăm în competiție cu alții și îi rănim pe cei care ne împiedică să obținem ceea ce vrem noi.

Patimile se dezlănțuiesc : gelozie, mândrie, lăcomie, furie, orbire ; astfel, adesea aparența înșelătoare a unor indivizi aduce suferință nemărginită victemilor. În timp ce aceste victeme se vaietă, caută să se  apere sau se plâng de atacatori - indivizii dependenți de plăceri, tiranul ascuns este considerat persoană responsabilă, deși este înămolit până peste măsură în cruzime și alte porniri rele care-i fac pe alții să sufere.

Luca 16 : 19-21

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră și în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit.
20. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porții lui, plin de bube,
21. Poftind să se sature din cele ce cădeau la masa bogatuluii ; dar și câinii, lingeau bubele lui. 

Iată de ce o femeie trebuie să se îmbrace cuviincios, pentrucă :

• smerenia - αἰδοῦς este înfrânarea gândurilor, vorbelor și faptelor noastre, este cale prin care le râvnim pe cele duhovnicești și prin care putem înăbuși tot ce poate fi nimicitor sufletelor noastre.
• simplitatea - σωφροσύνης ne trezește dorința de a trăi numai întru Hristos, făcându-ne să renunțăm la bogățiile lumești.

Numai așa o femeie se poate învrednici de fapte bune, cu iubire, milă și rugăciune adevărată, lucruri ocrotitoare asemeni hainei Maicii Domnului.

Cu siguranță felul în care se îmbracă sau nu se îmbracă o femeie ne vorbește despre starea ei  interioară dar totuși, să luăm aminte,  este dificil să judeci asemena lucruri după exterior.

Uneori suntem atît de orbi privind aspectul exterior a unei persoane, încât nici nu ne interesează comportamentul său.

Dacă o femeie creștină vede în biserică sau pe stradă o altă femeie purtând rochia prea scurtă, atunci trebuie să-și îndrepte privirile-n pământ și să nu se uite lung la picioarele ei, dar mai degrabă să cerceteze în adâncul inimii sale să vadă dacă e mai de treabă.

Matei 6: 25 -34 

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?
27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.
30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?
32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.
34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. 

Îndemnul Apostolului Pavel în 1 Timotei 2 este: 

"Asemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-și lor podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din aur, sau din mărgăritare, sau din veșminte de mult preț; Ci , din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu." 1 Timotei 2:9-10

Sfântul nu se referă în mod special și moralizator la cosmetica femeii. Ci prin îndemnul său, să înțelegem cât este de important să renunțăm la cele lumești: onoruri, laudă, bogății și plăceri lumești, lipsite de cumsecădenie.Cum spune și Iov:

" Despre mărgean și despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înțelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor." Iov 28 : 18

Sfântă Maica Noastră Maria Egipteanca (344-422, sec. V) a fost pustnică în desert, dincolo de Iordan. Atât de săracă ajunsese, încât a rămas goală. Unele surse spun că fiind ‘’singură în deșert cu un minimum de hrană și de băutură’’ se acoperea numai cu parul ei.

Totuși, îmbrăcămintea sa era foarte simplă, modestă căci sfânta renunțase la orice tip de podoabe și găteală: onoruri, laude, bogății și plăceri. Ea se împodobea cu simplitate și mulțumire, fapte bune (pocăință și rugăciune) și  cu taina inimii, cum spune și Sfântul Petru:

" Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu." 1 Petru 3:4

Sursa: http://www.spiritualite-orthodoxe.net

traducere și adaptare Botnari Victoria

***

(alt punct de vedere)

Nu avem în Biblie un set de reguli cum să ne îmbrăcăm și cum să nu ne îmbrăcăm când mergem la biserică. Dar, avem niște principii și exemple pe care bine vom face dacă le vom urma și trebuie să știm că înaintea lui Dumnezeu contează nu doar inima, ci și aspectul nostru exterior. Să privim în Sfintele Scripturi.

Înaintea lui Dumnezeu contează aspectul exterior al închinătorilor

După ieșirea din Egipt, poporul Israel era în pustie, în drum spre Canaan.

Şi Domnul a zis lui Moise: „Iată, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca să audă poporul când îţi voi vorbi şi să aibă întotdeauna încredere în tine.” Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i, azi şi mâine şi pune-i să-şi spele hainele. (Exod 19:9-10)

Fiind în pustie oamenii nu aveau prea multe haine și nu aveau nici condițiile necesare ca să și le spele zilnic sau când era aceasta necesar. Totuși, Dumnezeu le-a atras atenția la faptul cât este de important cum se vor înfățișa înaintea Lui și le-a cerut prin Moise să-și spele hainele. Crezi că le-ar fi cerut Dumnezeu aceasta dacă înaintea Lui ar fi contat doar starea inimii?

Domnul Isus ne învață să luăm seama la aspectul exterior când venim înaintea lui Dumnezeu

În vestita predică de pe munte, când a dat învățătură cu privire la post, Domnul Isus a spus:

Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când posteşti, unge-ţi capul şi spală-ţi faţa, ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:16-18)

Rostul postului este să ne aducem cererea noastră înaintea lui Dumnezeu. Este o intensificare a rugăciunii, dar este important și  aspectul nostru exterior când venim să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu. Dacă este așa când postim, cu atât mai mult nu trebuie nesocotit aspectul exterior când venim să luăm parte la serviciile divine ale bisericii.

Exemplul lui Iosif

Când se afla în temniță pentru acuzația falsă adusă de către soția lui Potifar, Iosif le-a tâlcuit visele avute de doi slujitori ai faraonului. S-a întâmplat așa cum a spus Iosif că era tâlcuirea visului: unul a fost executat, iar al doilea a fost eliberat și restabilit în poziție. Cu părere de rău, a uitat rugămintea lui Iosif să-i facă bine și să-l ajute să se elibereze și doar peste doi ani, când a avut și împăratul Egiptului un vis, acest dregător și-a adus aminte de Iosif și i l-a recomandat lui faraon.

Faraon a trimis să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniţă. Iosif s-a ras, şi-a schimbat hainele şi s-a dus la faraon. (Geneza 41:14)

Iosif era în temniță și putem fi siguri că nu avea nici garderoba celor săraci de la libertate. Totuși, Iosif a făcut tot ce i-a stat în putere ca să se înfățișeze cu un aspect exterior potrivit cu omul la care mergea. Și dacă a mers așa Iosif înaintea lui faraon, crezi că ar fi mers altfel înaintea lui Dumnezeu? Dacă Iosif a găsit în închisoare haine ca să se poată înfățișa cumsecade înaintea lui faraon, trebuie să găsim și noi hainele necesare ca să ne înfățișăm cuviincios înaintea lui Dumnezeu.

Exemplul lui Iacov

Când i-a spus Dumnezeu patriarhului Iacov să meargă la Betel, să locuiască și să ridice acolo un altar…

Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt în mijlocul vostru, curăţaţi-vă şi schimbaţi-vă hainele, ca să ne sculăm şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu şi care a fost cu mine în călătoria pe care am făcut-o.” (Geneza 35:2-3)

Crezi că le-ar fi cerut Iacov membrilor familiei sale să se curățe și să-și schimbe hainele dacă avea să creadă că înaintea lui Dumnezeu nu contează aspectul exterior și vestimentația în care venim la închinare?

Exemplul lui David

Proorocul Natan i-a profețit lui David că una din consecințele păcatului săvârșit va fi moartea copilului pe care l-a născut Bat-Șeba. Împăratul David a stat culcat cu fața la pământ și a postit înaintea Domnului, dar când a aflat că copilul a murit…

Atunci David s-a sculat de la pământ. S-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în Casa Domnului şi s-a închinat. Întorcându-se acasă, a cerut să i se dea să mănânce şi a mâncat. (2 Samuel 12:20)

Biblia nu a specificat cum a fost îmbrăcat David până aici, dar posibil să fi fost o haină de sac, căci așa obișnuiau oamenii din Israel să se îmbrace când posteau și aceasta făceau ca să le fie auzit sus strigătul sus. Nu știm dacă a făcut și David așa sau dacă a rămas în hainele pe care le purta de obicei cât a postit, fapt este că atunci când a hotărât să meargă înaintea Domnului să se închine s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. David, în durerea lui mare, a ales să se închine într-un chip cuviincios, pentru că umbla cu frică de Dumnezeu. Să-i urmăm exemplul!

Dar va spune cineva că toate exemplele date de mine sunt din Vechiul Testament. Stați puțin că am și unul din Noul Testament.

Exemplul apostolului Petru

După răstignirea Domnului Isus, apostolul Petru împreună cu Toma, zis Geamăn, cu Natanael din Cana Galileii, cu fiii lui Zebedei și cu încă alți doi ucenici am mers împreună în Galilea și la inițiativa lui Petru au ieșit să pescuiască. Cu părere de rău(dar se pare că mai bine a fost așa), în noaptea aceea nu au prins nimic. Dimineața Isus era pe țărm, dar ei nu L-au recunoscut și la întrebarea Mântuitorului dacă au ceva de mâncare nu au putut să ofere nimic. Domnul Isus le-a spus să arunce mreaja în partea draeptă a corabiei și n-o mai puteau trage de mulțimea peștilor prinși.

Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus a zis lui Petru: „Este Domnul!” Când a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins, căci era dezbrăcat şi s-a aruncat în mare. (Ioan 21:7)

Atenție! Apostolul Petru când a văzut că este Isus și-a pus haina pe el, s-a încins și apoi s-a aruncat în mare ca să iasă la mal, să vină la Isus. Crezi că Petru privea aspectul exterior în care te înfățișezi înaintea Domnului Isus ca pe un lucru de puțină importanță  de a ales să se îmbrace și apoi să se arunce așa în apă și să șadă incomodat de hainele umede  la masă cu Isus și restul zilei până i s-au uscat hainele?

Acum, fac și eu ca apostolul Pavel, hai să judecăm în felul lumii. Dacă te-ai îmbrăca în pantaloni scurți sau în costum sportiv, sau, dacă ești femeie, în haine cu tentă sexuală și ai merge la o întâlnire cu directorul școlii în care înveți, sau conducătorul companiei unde lucrezi, sau la o întâlnire cu un ministru, sau cu președintele țării, cum crezi că vei fi privit sau privită? Ce mesaj îi va transite lui vestimentația și aspectul tău exterior? Ai grijă atunci și de felul cum vii la închinare înaintea lui Dumezeu și a Domnului nostru Isus Hristos  care este Domnul Domnilor și Împăratul Împăraților. Slăvit să fie Numele Lui în veci! Amin.