Postul Adormirii Maicii Domnului, deși astăzi pare o rânduială veche și statornică, a avut nevoie de timp pentru a se fixa ca regulă în întreaga Biserică Ortodoxă. În secolul al XII-lea, la Sinodul Constantinopolitan din 1166, Patriarhul Luca Chrisoverghis a propus ca toți credincioșii, nu doar cei care au încălcat Postul Mare, să postească de la 1 până la 14 august. Hotărârea sinodală venea să pună ordine într-o practică variată: până atunci, în preajma Adormirii se ținea un post de o zi, iar cei care nu reușeau să respecte Postul Mare obișnuiau să postească o săptămână înainte de Schimbarea la Față și încă una înainte de praznicul Adormirii.
Canonistul Theodor Balsamon nota că, în acea vreme, exista neclaritate cu privire la durata posturilor de dinaintea Adormirii și a Crăciunului. Deși zilele nu erau menționate în scris, el sublinia necesitatea respectării tradiției nescrise: postul să fie de la 1 august până la sărbătoarea Adormirii, iar pentru Crăciun – de la 15 noiembrie până în ajun.
Totuși, chiar înainte de această reglementare, se găsesc mărturii care arată că Biserica nu avea un consens ferm în privința posturilor de dinaintea marilor praznice, cu excepția Postului Mare. Sintagma Atheniană (IV, 488) amintește întrebarea patriarhului Marcu al Alexandriei adresată lui Balsamon: dacă aceste posturi trebuie respectate cu strictețe sau pot fi scurtate. Răspunsul a fost că, potrivit unei hotărâri mai vechi din vremea patriarhului Nicolae al III-lea (1084–1111), se cuvine a posti doar șapte zile înainte de aceste sărbători, exceptând Postul Mare, care este singurul de 40 de zile. Cei care doreau să postească mai mult o puteau face liber, mai ales dacă așa găseau rânduit în tipicul mănăstirii lor.
În privința începuturilor, tradiția postului dinaintea Adormirii Maicii Domnului este foarte veche și probabil a apărut odată cu dezvoltarea cultului Sfintei Fecioare Maria după Sinodul III Ecumenic de la Efes (431). Forma pe care o cunoaștem astăzi este însă rezultatul reglementărilor din secolul al XII-lea.
Privind la zilele noastre, trebuie recunoscut că acest post este, mai ales în diaspora, cel mai greu de ținut și cel mai adesea neglijat, din pricina suprapunerii cu perioada concediilor. O „soluție” ar fi mutarea lui înainte de Nașterea Maicii Domnului, când oamenii se întorc din vacanță – dar aceasta rămâne mai degrabă în domeniul imaginarului.
🌿
Post binecuvântat cu pace și folos duhovnicesc tuturor dumneavoastră, dragi frați și surori în Domnul!
(Sursa: https://www.facebook.com/manastirea.sfantulierarhluca.3)
***
Creştinii ortodocşi păşesc pentru două săptămâni într-o frumoasă şi binecuvântată perioadă din cursul anului bisericesc, postul Adormirii Maicii Domnului, un timp sfânt al pregătirii duhovniceşti de curăţire a sufletului prin pocăinţă, prin abţinerea de la alimente de origine animală, prin rugăciuni mai intense, în special adresate Maicii Domnului (Acatiste şi Paraclisele Maicii Domnului), dar şi prin practicarea virtuţilor, cu precădere a milosteniei. Postul Adormirii Maicii Domnului este un bun prilej de întărire în credinţă şi în fapte bune. În popor este cunoscut sub denumirea de Postul Sfintei Marii sau Sântă-Mariei. Este un post care îi pregătește pe creștini pentru cele două mari praznice din luna august: Schimbarea la Fața (19 august) și Adormirea Maicii Domnului (28 august).
Postul Adormirii Maicii Domnului este rânduit de Biserica spre aducerea aminte de virtuțile alese ale Sfintei Fecioare și de postul cu care ea însăși, dupa tradiție, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice. Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durata. Originea acestui post a fost fixata in secolul al V-lea, cand s-a dezvoltat cultul Maicii Domnului. La inceput durata postului Adormirii Maicii Domnului era diferita pentru crestini, cei din Antiohia posteau o zi, pe 6/19 august , în vreme ce la Ierusalim acest post ținea opt zile. Existau și crestini care posteau toată luna august, în vreme ce alții posteau în luna septembrie. Uniformizarea datei și a duratei postului a avut loc în secolul al XII-lea, la sinodul local din Constantinopol (1166), condus de patriarhul ecumenic Luca. Aici s-a stabilit ca acest post sa fie ținut începand cu 1/14 august și să se sfârșească pe 15/28 august, ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului. Exista randuiala ca împreună cu slujba Vecerniei sa se săvârșească în această perioadă a postului Adormirii Maicii Domnului și cele doua Paraclise ale Fecioarei Maria, iar în ajunul praznicului, Prohodul Maicii Domnului. Postul Adormirii Maicii Domnului înseamnă înfranare nu doar de la anumite alimente, ci de la tot ce ne desparte de Dumnezeu. Daca ne tinem departe de anumite mancaruri, sa ne tinem departe si de pacate. Sa nu ne intristam ca pierdem satisfactia pe care ne-o aduce hrana de frupt, caci prin retinerea de la ea vom fi partasi unor daruri care ne fac mostenitori ai Imparatiei lui Dumnezeu. Aşadar, postind în cinstea Maicii Domnului o venerăm pe ea şi îi aducem slavă Fiului ei, Iisus Hristos Mântuitorul lumii. Postul Adormirii Maicii Domnului in Tipicul cel Mare. Tipicul cel Mare si invatatura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea si vinerea, pana la ora 15, cand se consuma mancare uscata; martea si joia se consuma legume fierte, fara untdelemn, iar sambata si duminica se dezleaga la untdelemn si vin. La 6/19 august (sarbatoarea Schimbarii la fata), in orice zi ar cadea, se face dezlegare la untdelemn, peste si vin, dar in Pravila Mare se da dezlegare la vin si untdelemn nu numai pentru sambete si duminici, ci si pentru marti si joi. In timpul acestui post se citesc in bisericile manastiresti, zilnic (alternativ), cele doua Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov. La catolici, postul Sfintei Marii se reduce la o singura zi: ziua ajunului sarbatorii (14 august).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu