21 mai /8 - sfântul Ioan Teologul (cu video tematice)

21 mai ( 8 ), Biserica Ortodoxă face pomenirea sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul. În rândul sfinților care au fost aproape de Mântuitorul Iisus Hristos, un loc deosebit îl ocupă Sfântul Apostol, Evanghelist și Teolog Ioan, supranumit „ucenicul iubirii”. Biserica îl prăznuiește de două ori pe an – la 8/21 mai, ziua mutării lui la Domnul, și la 26/9 septembrie/octombrie, când se face pomenirea minunii ce a avut loc la mormântul său: o pulbere dătătoare de tămăduiri ieșea din țărâna care-i acoperea trupul, semn că harul dumnezeiesc rămâne și după moarte în cei care au fost plini de Duhul Sfânt. 

Cine a fost Sfântul Ioan? Sfântul Ioan a fost fiul lui Zevedeu și al Salomeei și fratele mai mic al lui Iacov. Amândoi au fost chemați de Hristos de la mrejele pescuitului și au devenit ucenici apropiați ai Domnului.

Împreună cu Petru și Iacov, Ioan a fost de față la momentele cele mai tainice din viața Mântuitorului: schimbarea la față, rugăciunea din Ghetsimani și învierea fiicei lui Iair. Dar mai mult decât orice, Sfântul Ioan este cunoscut pentru apropierea sa adâncă de Hristos. La Cina cea de Taină, el și-a rezemat capul pe pieptul Domnului – semn al dragostei curate și al încrederii desăvârșite. Ioan este numit „Teologul” nu pentru că a scris multe despre dogme, ci pentru că a pătruns adâncul dumnezeirii cu inima curată. El începe Evanghelia sa cu cuvintele: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” – o mărturisire profundă despre dumnezeirea lui Hristos. În epistolele sale, iubirea devine tema centrală: „Dumnezeu este iubire; și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4,16). Nu e o iubire teoretică, ci una lucrătoare, în faptă și adevăr, care cere iertare, jertfă, renunțare la egoism și grijă față de aproapele. Deci a scris Evanghelia, trei epistole și Apocalipsa. 

După Înălțarea Domnului, sf. Ioan a propovăduit Evanghelia mai ales în Asia Mică, având ca centru Efesul. A fost exilat pe insula Patmos, unde, în urma unei vedenii dumnezeiești, a scris Apocalipsa – ultima carte a Noului Testament. Nu este o carte a fricii, ci a biruinței lui Hristos asupra răului, a speranței și a vieții veșnice. Tradiția spune că Sfântul Ioan a adormit în Domnul la adânci bătrâneți, fără a fi suferit moarte martirică, fiind singurul dintre apostoli căruia i s-a dat acest har. Mormântul său, devenit loc de pelerinaj, a fost izvor de minuni până în zilele noastre. 

Ce învățăm de la el? Viața și scrierile Sfântului Ioan sunt o chemare la iubire sinceră, la trăirea în lumină și adevăr, la statornicie în Hristos. El nu ne lasă o simplă teorie, ci o cale concretă: să-L cunoaștem pe Dumnezeu prin iubire, să iertăm, să ne rugăm și să nu ne temem de veacurile care vin, căci Hristos este cu noi. Astăzi, într-o lume agitată și plină de neîncredere, Sfântul Ioan ne aduce o veste bună: că Dumnezeu este aproape, că iubirea nu e o slăbiciune, ci puterea care biruie moartea.

În primul rând felicităm bisericile și localitățile care au ocrotitor ceresc acest sfânt. Felicităm cu ziua onomastică și de naștere, pe toți care poartă frumosul nume Ioan. Desigur, pe toate familiile care au ca hram al casei pe sfântul Ioan.