SPOVEDANIA TINERILOR NECĂSĂTORIȚI

Mărturisesc Domnului nostru Iisus Hristos, Preacuratei Sale Maici, tuturor sfinților Săi, sfântului înger păzitor al vieții mele și sfinției voastre, părintele meu duhovnicesc, toate păcatele mele de la ultima spovedanie, precum și păcatele mele cele mari din copilărie până acum, pentru care mă mustră conștiința:

Nu slăvesc suficient pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat și preamărit.

Nu am mulțumit lui Dumnezeu pentru că m-a născut pe lume din părinți ortodocși și m-a luminat prin baia Sfintei Botez

Nu mulţumesc lui Dumnezeu cu lacrimi de recunoştinţă că mi-a dat viaţă, suflet, credinţă, sănătate şi mi-a adăugat anii pînă astăzi, ca să mă pot pocăi;

Sînt slab şi îndoielnic în dreapta credinţă în Dumnezeu;

Nu mă silesc să mă întăresc mai mult în sfînta credinţă orto- doxă şi în lucrarea faptelor bune, prin rugăciune şi citirea cărţilor sfinte;

Mă îndoiesc uneori, în cugetul meu, de existenţa vieţii veşnice şi nu mă ostenesc mai mult pentru mîntuirea sufletului meu;

SPOVEDANIA TINERILOR CARE DORESC SĂ SE FACĂ PREOȚI SAU SĂ INTRE ÎN VIAȚA MONAHALĂ

Mărturisesc înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Fecioare Maria, tuturor sfinților și înaintea sfinției voastre, părintele meu duhovnicesc, toate gândurile și dorințele inimii mele pe care le port în suflet și rog pe Milostivul Dumnezeu să vă lumineze prin Duhul Sfânt, ca să mă învățați ce să fac în viață, căci sunt hotărât să urmez lui Hristos și să slujesc Biserica.

Mai întâi vă mărturisesc că am primit de la părinți o frumoasă educație religioasă și simt în mine multă bucurie și pace sufletească. De mic iubesc pe Dumnezeu și mă simt chemat să-I slujesc toată viața mea.

Spovedania elevilor (13-18 ani)

 Mărturisesc Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tuturor sfinților, sfântului înger păzitor al vieții mele și sfinției voastre, părinte, toate păcatele mele de la ultima spovedanie până astăzi:

• Nu slăvesc zilnic pe Dumnezeu, Cel în Treime închinat și preamărit;

• Rar mulțumesc lui Dumnezeu, pentru că m-a născut pe lume din părinți ortodocși și m-a luminat prin baia Sfântului Botez, pentru că este un mare dar că Domnul mi-a dat viață, suflet, credință, sănătate și mi-a adăugat anii până astăzi, ca să mă pot pocăi;

• M-am îndoit în credință, citind cărți nepotrivite despre Dumnezeu;

• Am ascultat pe unii profesori care ne spuneau să nu mergem la biserică și să nu citim cărți sfinte, ci să mergem duminica și în timpul liber la distracții, la film, la sport și în excursii;

SPOVEDANIA COPIILOR ÎNTRE 8–12 ANI

 Mărturisesc Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tuturor sfinților, sfântului înger păzitor al vieții mele și sfinției voastre, părinte, toate păcatele mele de la ultima spovedanie până astăzi:

• Fac grăbit, rău și strâmb semnul Sfintei Cruci pe fața mea, supărând pe Dumnezeu;

• Nu fac regulat semnul Sfintei Cruci seara, când mă culc, nici dimineața, când mă trezesc; nici când mă așez la masă, nici când mă scol de la masă; nici când merg la școală sau când trec prin fața sfintei biserici;

• Nu știu pe de rost „Tatăl nostru” și „Crezul”, nici alte rugăciuni pentru copii;

• Nu zic regulat „Tatăl nostru” și alte rugăciuni pentru copii când mă culc, nici când mă scol din somn, nici când mă așez la masă;

Spovedania copiilor mici (6-7 ani)

 Copiii mici, între 6–7 ani, pe care îi aduc părinții la mărturisire, mai ales în sfintele posturi, trebuie să fie primiți de preoți cu multă iubire și bucurie, căci sunt suflete nevinovate. Pe acești copii, Însuși Domnul nostru Iisus Hristos i-a luat în brațe, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este Împărăția cerurilor” (Matei 19, 14).

Copiii mici pot fi primiți la mărturisire fie singuri, fie însoțiți de mamele lor, dacă sunt bolnavi sau timizi. Ei nu știu deplin ce este bine sau rău. De aceea, preotul trebuie să-i întrebe cu multă grijă, pentru a nu-i sminti, ci pentru a-i zidi sufletește. Pentru ei, spovedania este mai mult o lecție de religie și de catehizare ortodoxă.

După ce preotul îi așază în genunchi și le citește pe scurt rugăciunea de spovedanie, cu față senină și cu cuvinte potrivite, îi binecuvintează pe creștet cu Sfânta Cruce și le adresează următoarele întrebări:

• Cum te cheamă, copile, și câți ani ai?

• Mai ai și alți frați acasă?

• Știi să faci semnul Sfintei Cruci? 

Crezi în Hristos?

Undeva în Siberia se află un mormânt necunoscut a şaizeci şi opt de preoţi, care, se spune, că au fost împuşcaţi în acest fel. I-au așezat pe marginea mormântului și le au pus o întrebare: „Ei bine, popă, crezi în Hristos?” „Cred”, răspundea preotul și cădea în mormânt, împușcat. Și apoi următorul îi lua locul pentru a răspunde: „Cred”. 

O întrebare la care să se gândească ateii: De ce „preoții îmbuibați, necredincioși si ipocriți ” au ales moartea pentru Hristos, și nu geaca de piele a ofițerului NKVD – unde s-au dus cu adevărat, adevărații oportuniști atei cu conștiința distrusă ? 

Preotul Alexei Esipov 

Traducere și adaptare: Nicolae Zagnat 

Pentru toți cei ce judecă preoții!!!

Virtutea credinței

 

Credința este considerată ca virtute, adică ca faptă bună, pentru că noi nu-l vedem pe Dumnezeu (inclusiv lumea duhurilor), dar CREDEM. Virtuțile sunt faptele bune, pentru care Însuși Domnul ne va lauda înaintea îngerilor și a oamenilor: „Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut (Tomo) ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20,9)

Iată versete biblice, selectate despre virtutea credinței:

4 Regi 20,2 Atunci s-a întors Iezechia cu fata la perete şi s-a rugat Domnului, (3)    zicând: "O, Doamne, adu-ţi aminte că am umblat înaintea feţei Tale cu credinţă şi cu inimă dreaptă şi am făcut cele plăcute în ochii Tăi!" Şi a plâns Iezechia tare.

2Par.19, 9         Şi iată ce porunci a dat el acestora: "Aşa să lucraţi, în frica Domnului, cu credinţă şi cu inimă curată!

De ce umblă preotul cu icoana prin parohie?

 În Biserica Ortodoxă, tradiția ca preotul să umble cu icoana prin parohie nu este un simplu obicei popular sau un act formal, ci o lucrare liturgică, pentru că preotul are epitrahil. Ea ne arată că Dumnezeu nu rămâne departe de om, ci vine în întâmpinarea lui, intră în viața sa și o sfințește prin har.

1. Icoana – prezența vizibilă a lui Hristos. - Icoana nu este doar o imagine sau un ornament. Este mărturia Întrupării lui Hristos, adevărul că „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1,14). Sfântul Ioan Damaschin (676–749 ) explică limpede că cinstirea adusă icoanei se revarsă asupra Prototipului – adică asupra Celui înfățișat în icoană. Când preotul pășește într-o casă purtând icoana, Hristos Însuși vine în locuința credinciosului, aducând binecuvântare și har. Este o vizită nu doar simbolică, ci o realitate spirituală, prin care casa devine, pentru un timp, o mică biserică, iar familia – o comunitate adunată în rugăciune.

Analiza semantică a cuvântului „soți”

În zilele noastre, prin „soți” se înțeleg bărbatul și femeia căsătoriți. Însă, cu aproximativ 700 de ani în urmă, acest cuvânt desemna o pereche de boi sau de cai înhămați împreună.

În textele vechi se întâlnește expresia: „Poruncim să fie aduși zece soți…”. Citind-o, îți poți imagina imediat cum un cuceritor crud duce cinci perechi de soți la pedeapsă.

Mai târziu, cuvântul „soți” a început să fie folosit și pentru oameni care erau „uniți prin rudenie, câte doi”. De pildă, doi frați erau numiți soți. De asemenea, și bărbatul cu femeia erau considerați soți.

Astăzi, acest cuvânt este folosit doar cu sensul de bărbat și femeie căsătoriți. Totuși, îl utilizăm din ce în ce mai rar.

Cuvântul „soț” provine din vechile forme slavone și rusești „сѫпрѫгъ”, „супругъ”, care însemnau „pereche de tracțiune, jug”. Rădăcina acestor cuvinte este „jug / înhămare”, adică „dispozitiv pentru înhămarea cailor sau a altor animale de tracțiune”.

Cuvânt derivat este „a conjuga / a cupla” (a uni împreună, a lega).

Concluzionând, putem spune despre soți = ca cei ce duc jugul împreună. Pentru noi, creștinii, putem elogia soții care își duc crucea vieții împreună.

Poezii, mai multe adunate într-un mănunchi.

 Cu pași repezi trece anul!

Cu pași repezi trece anul

Doar puțin a mai rămas...

Să privim în urma noastră

Și să facem un popas:

Oare-am luminat în lume?

Am fost sare pe pământ?

Am sorbit din apa vie

Ce se află în Cuvânt?

Oare drumul vieții noastre

Duce tot spre veșnicii?

Mulțumit-am îndeajuns

Pentru har și bucurii?

Cât din anul care trece

Am lucrat în via Lui

Și din timpul nostru cât

Închinat-am Domnului?

Cu pași repezi trece anul

Zilele mai sunt puține

Să privim plini de credință

Către anul care vine!