Ținuta în biserică

Există reguli precise referitoare la vestimentația decentă când se merge la Biserică. Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți ai Bisericii și Sfintele Canoane Ortodoxe ne învață cum se cuvine să ne îmbrăcăm când mergem în fața lui Dumnezeu :

1. La Sfânta Biserica se vine curați trupește și sufletește, iar pe dinafară împodobiți cu veșminte decente și curate. Este izgonit de la nunta Fiului de Împărat cel ce nu are veșminte demne de acel eveniment cum vedem în Evanghelia după Matei XXII, 12 – 14: ”Şi i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legaţi-l de picioare şi de mâini şi aruncați -l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”.

2. ”Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu” (I CORINTENI XI, 3 – 10).

3. Femeia însă trebuie să aibă capul acoperit în Biserică: ”Dar voiesc ca voi să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, iar capul femeii este bărbatul,

De ce nu trebuie să judecăm pe preot: o lecție din Athos. Numai Episcopul este în drept să-l corecteze.

Într-o mănăstire trăia un preot foarte evlavios (întâmplarea mi-a fost relatată de fericitul părinte Gavriil, care a fost mulți ani starețul Sfintei Mănăstiri Dionisiu din Muntele Athos). Acesta era puțin învățat, dar avea o credință puternică, o virtute pe măsură și multe nevoințe duhovnicești. Rămânea la Proscomidie în picioare timp de mai multe ore, deși venele îi pocneau și supurau de oboseală. De multe ori, pe jos apăreau pete de sânge de la rănile picioarelor lui. Până în ultima clipă a fost omul jertfei și a plecat la Domnul imediat după ce a săvârșit Sfânta Liturghie.

Pomenirea Sfântului Ierarh Alexandru, Sfântului Alexandru de Svir și a Sfântului Alexandru Nevski

 s.v. 30 august / s.n. 12 septembrie Sfîntul Ierarh Alexandru a fost protopop şi horepiscop pe vremea Sfîntului Mitrofan, întîiul Patriarh al Constantinopolului, fiind înfrumuseţat cu toate faptele bune. Cînd s-a adunat în Niceea întîiul Sinod a toată lumea, al Sfinţilor Părinţi, Patriarhul Mitrofan, neputînd să se ducă la acel sobor, din pricina bătrîneţilor şi slăbiciunii trupeşti, a trimis pe acest Alexandru, apărător al dreptei credinţe. El, şezînd în sobor în locul patriarhului său, s-a luptat mult pentru dreapta credinţă împotriva răucredinciosului Arie. După săvîrşirea Sinodului, Alexandru întorcîndu-se din Niceea în Constantinopol, îngerul Domnului s-a arătat fericitului Mitrofan, spunîndu-i că i se apropie sfîrşitul şi poruncindu-i să-l lase după sine ca patriarh pe Alexandru, zicînd: "După zece zile îţi vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc să-l ia, în locul tău, Alexandru, slujitorul tău".

Rugăciunile înainte de Împărtășire

 Urmând a ne împărăși cu Preacuratele Taine, după rugăciunile de seară se citește:

Canonul Sfintei Împărtăşiri

 Se face începutul obișnuit: cu rugăciunile începătoare, cu psalmii 22, 23, 115 și cu aceste tropare:

 Fărădelegile mele trece-le cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, şi curăţeşte inima mea, făcând-o biserică a preacuratului Tău Trup şi Sânge şi nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta, Cel ce ai nemăsurată mare milă.

Începe postul Adormirii Maicii Domnului

 Postul Adormirii Maicii Domnului, deși astăzi pare o rânduială veche și statornică, a avut nevoie de timp pentru a se fixa ca regulă în întreaga Biserică Ortodoxă. În secolul al XII-lea, la Sinodul Constantinopolitan din 1166, Patriarhul Luca Chrisoverghis a propus ca toți credincioșii, nu doar cei care au încălcat Postul Mare, să postească de la 1 până la 14 august. Hotărârea sinodală venea să pună ordine într-o practică variată: până atunci, în preajma Adormirii se ținea un post de o zi, iar cei care nu reușeau să respecte Postul Mare obișnuiau să postească o săptămână înainte de Schimbarea la Față și încă una înainte de praznicul Adormirii.

Canonistul Theodor Balsamon nota că, în acea vreme, exista neclaritate cu privire la durata posturilor de dinaintea Adormirii și a Crăciunului. Deși zilele nu erau menționate în scris, el sublinia necesitatea respectării tradiției nescrise: postul să fie de la 1 august până la sărbătoarea Adormirii, iar pentru Crăciun – de la 15 noiembrie până în ajun.

Pelerinajul nostru la hramul mănăstirii Zăbriceni

Luni, 4 august 2025, în ziua de prăznuire a Sfintei Mironosițe Maria Magdalena, cea întocmai cu Apostolii, și a Sfântului Sfințit Mucenic Foca, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit VLADIMIR, am săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Nașterea Domnului” din comuna Zăbriceni, cu prilejul celui de-al doilea hram al mănăstirii.

În această zi, mănăstirea a marcat împlinirea a 26 de ani de la întemeiere.

Am transmis cuvântul de binecuvântare și apreciere din partea Înaltpreasfințitului Mitropolit VLADIMIR către Preacuviosul Părinte Stareț, Arhimandritul Damian (Burlacu), și către întreaga obște a mănăstirii, însoțit de urări de întărire sufletească și sprijin de la Dumnezeu în lucrarea lor rodnică, desfășurată cu credincioșie spre slava lui Dumnezeu.

Mai multe fotografii aici: https://my.mail.ru/mail/alexandruizvoare/photo/9280

DE CE NU ESTE VOIE SĂ JUCĂM CĂRȚI

Cărțile de joc sunt asociate cu batjocorirea creștinismului și constituie un instrument direct de comunicare a omului cu demonii. Toate cele patru simboluri din pachetul de cărți nu închipuie altceva decât Crucea lui Hristos și alte obiecte sfinte cinstite de creștini. Aruncând nepăsător cărțile pe masă în timpul jocurilor precum „fazanul” sau „prostul”, mulți oameni, fără să-și dea seama, pângăresc sfințeniile creștine.

Simbolul „treflă” (frunza trifoiului) este o blasfemie a cărționarilor îndrăciți asupra Crucii lui Hristos. În tradiția iudaică, „treif” înseamnă necurat. Astfel, simbolul „cruce” (treflă), care batjocorește crucea Domnului, este desemnat cu un cuvânt ce exprimă disprețul evreiesc față de cruce.

Simbolul „pică” batjocorește sulița evanghelică. După cum Domnul a prevestit străpungerea Sa prin gura profetului Zaharia: „vor privi la Cel pe care L-au străpuns”, așa s-a și întâmplat: „unul dintre ostași (Longhin) I-a străpuns coasta cu o suliță”.

Simbolul „cupă” (inimă roșie) batjocorește buretele din Evanghelie (pus pe o trestie), care a atins buzele Mântuitorului. După cum a fost prevestit de Hristos prin gura regelui și profetului David: „mi-au dat fiere spre hrană și, în setea mea, m-au adăpat cu oțet”, așa s-a împlinit: „unul dintre ei a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus pe o trestie și I-a dat să bea”.

Simbolul „romb” (caro) batjocorește cuiele de fier, pătrate și zimțate, cu care au fost pironite mâinile și picioarele Mântuitorului pe lemnul Crucii. După cum Domnul a profețit despre răstignirea Sa prin gura psalmistului David: „străpuns-au mâinile Mele și picioarele Mele”, așa s-a împlinit. Apostolul Toma a spus: „dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”, dar apoi „a crezut, pentru că a văzut”.