Introducere pentru un curs de lecții de pregătire la Botez (I)

În prezent, mulți oameni doresc să primească Botezul în Biserica Ortodoxă. Însă, foarte des, ei nu au niciun fel de cunoștințe despre ce înseamnă acest lucru, în ce condiții poate sau trebuie să fie primit acest sacrament al Bisericii, ce trebuie să știe o persoană despre credința creștină și multe altele.

Din păcate, mulți dintre cei botezați, fie în copilăria timpurie, fie chiar și la maturitate, dar mai mult din obișnuință decât din credință, de asemenea, nu știu aproape nimic despre aceasta. Ei adesea doresc mai apoi să înțeleagă ce li s-a făcut prin acestă taină? Dacă acest lucru le-ar putea aduce vreun rău în cazul în care nu respectă anumite condiții? Ce se trebuie să facă mai departe?

Răspunsurile la aceste și multe alte întrebări sunt necesare pentru fiecare persoană care dorește să primească Botezul, precum și pentru nașii lor, care își asumă o mare responsabilitate morală, având datoria în fața propriei conștiințe de a fi fideli lui Hristos, mai ales atunci când fac promisiuni (înaintea lui Dumnezeu) în numele copiilor care nu înțeleg nimic.

Este bine și frumos ca toate aceste cunoștințe să cunoască nașii până la primirea acestei sfinte Taine (mari și cerești), precum și pentru cei care se ocupă de activități catehetice și misionare. Pentru că acest eveniment, al Botezului, are loc, atât în Cer, cât și pe pământ. 

În acest curs sunt abordate principalele întrebări legate de pregătirea și primirea Botezului.

(va urma...)

Ce este sfântul Maslu?

Sfintele Taine sunt  în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Împărtăşania, Preoţia, Nunta  şi  Maslul.  Acest  număr  e  acela  al  darurilor  Sf.  Duh  (Isaia  11, 2-3)  şi răspunde trebuinţelor  duhovniceşti  ale  omului.  „Naşterea  duhovnicească”  e  dată  prin  Botez, „creşterea”; prin Mirungere, „hrana”; prin Sf.  Împărtăşanie; „puterea de a  învăţa,  sfinţi  şi conduce”  (Matei  28,  19),  prin  Hirotonie  sau  Preoţie;  „înnoirea  morală”,  prin  pocăinţă; „sfinţirea  şi tăria  legăturii căsătoriei”, prin Taina nunţii; „tămăduirea de bolile  trupeşti  şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor care le-au cauzat”, prin Maslu.

Sfântul Maslu  este  Taina  care,  prin  rugăciunile  preoţilor  şi  prin  ungerea  trupului  cu untdelemn  sfinţit,  împărtăşeşte  credinciosului  harul  dumnezeiesc  pentru tămăduirea  bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului. 

Blocaje la spovedanie

 

Eu îi spun penitentului (celui ce se spovedește): că e bine să vii la biserică în fiecare duminică, că numai așa poți câte un pic să crești duhovnicește. Iar el îmi spune, că are radio acasă și ascultă slujbele de acasă.

Îi spun unui corist din strană: trebuie să vii de cu seară la mărturisire, pentru că este mai mult timp. – Eu nu prea am timp să vin seara. Nu sunt deprins. Ajung acasă pe întuneric.

Ce alte blocaje poate să existe în timpul spovedaniei?

Și astfel de situații sunt destul de frecvente și se întâlnesc nu doar la penitenți, ci chiar și la cei mai apropiați slujitori ai Bisericii. Fiecare dintre aceste „blocaje” indică, de fapt, anumite neputințe, frici sau obișnuințe ale oamenilor. Vom încerca să le sistematizăm, ca să fie mai clar și mai ușor de abordat când le întâlnim.

Blocaje posibile la spovedanie (și nu numai):

1. Lipsa timpului / Prioritizarea altor lucruri
• Oamenii spun că nu au timp, dar realitatea e că nu consideră spovedania o prioritate. Se lasă pradă grijilor lumești și își justifică absența prin lipsa timpului.
• Exemplu: „Ajung târziu acasă, nu mai am chef.” De fapt, poate fi oboseală sau lipsa unei discipline duhovnicești.

Filocalia, sfântul Casian Romanul, despre înfrânarea pântecelui

Către episcopul Castor, despre cele 8 gânduri ale răutății. După ce mai înainte am alcătuit cuvântul despre rânduielile chinoviilor, de data aceasta, nădăjduind iarăși în rugăciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gânduri ale răutății, adică despre cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deșarte și al mândriei.

I. Despre înfrânarea pântecelui

Mai întâi, deci, vom vorbi despre înfrânarea pântecelui, care se împotrivește îmbuibării pântecelui; apoi despre chipul posturilor și despre felul și cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la Sfinții Părinți.

Aceștia n-au lăsat un singur canon de postire, nici un singur chip al împărtășirii de bucate, nici aceeași măsură pentru toți. Fiindcă nu toți au aceeași tărie și aceeași vârstă; apoi și din pricina slăbiciunii unora sau a unei deprinderi mai gingașe a trupului. Însă un lucru au rânduit tuturor: să fugă de îmbuibare și de săturarea pântecelui.

Ce este postul?

 

Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…

Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană.

«Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană — zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru ca îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului».

Viziunea credinciosului vs viziunea individului ultra modern

 1. Dacă dai cu agheasmă în casă, eşti retrograd, dar dacă aprinzi beţişoare tibetane, eşti open minded.

2. Dacă faci o sfeştanie în casă, eşti o babă bisericoasă, dar dacă îți aranjezi casa după principiile feng shui-ului, ai o viziune largă şi modernă.

3. Dacă ţii posturile de patru ori pe an (cam un sfert de an adică), eşti un habotnic, dar dacă eşti vegetarian tot anul, eventual unul care mănâncă doar fructe căzute din pom, eşti o persoană cool.

4. Dacă zici că mergi Duminica la biserică, eşti un fanatic, dar dacă zici că eşti membru în Mişcarea Pentru Integrarea Spirituală în Absolut sau în orice varianta de new age, eşti un om cu căutări spirituale autentice.

5.Dacă zici că te rogi jumătate de oră dimineaţa şi zece minute seara, eşti din Evul Mediu, dar dacă zici că faci două ore yoga dimineaţa şi două ore seara, ești la modă.

6. Dacă porţi la vedere o cruciuliţă la gât sau îţi pui o iconiţă pe birou la serviciu, îi „ofensezi” pe alţii şi rişti să-ţi ridici HR-ul şi CNCD-ul în cap, dar dacă porţi brăţări cu cruci întoarse, ironii sau chiar mesaje obscene faţă de creştinism, ești nonconformist.

Lumea cu valori și principii sănătoase trăia în armonie, iubea pe termen lung și ajuta fără să știe nimeni.

Astăzi vorbim mai mult despre emoții decât să le trăim. Iubim pentru 20 de secunde. Vorbim despre fericire doar pentru a le spune altora ce să facă. Trăim în trecut sau viitor, pentru că nu avem timp de prezent.

Gânduri de pe net colectate

Sfeștania și sfințirea casei

 

Sfeștania este denumirea populară pentru slujba Aghesmei mici sau Sfințirea cea mică a apei. Ea se săvârșește de către preot în biserici sau în casele credincioșilor cu diferite prilejuri. Slujba propriu-zisă cuprinde rugăciunile de sfințire a apei, stropirea cu apă sfințită a celor prezenți și a întregii case, precum și rugăciuni pentru ocrotirea și binele casei și pentru sănătatea trupească și sufletească a celor ce locuiesc în ea.
În Molitfelnic, cartea de slujbe a preotului, se spune despre folosul sfeștaniei: „Această apă sfințită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoților, o sfințește, are multe feluri de lucrări, precum însăși ectenia sfințirii și rugăciunea mărturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă și păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavolești și gândurile cele rele; mintea se curățește de lucrurile cele spurcate și se îndreaptă spre rugăciune; bolile le gonește și dă sănătate sufletească și trupească. Toți cei ce o primesc cu credință iau sfințenie și binecuvântare”.