De ce trebuie să credem în Hristos? - din seria de cateheze: inițiere pentru Botez (II)

Mulți oameni spun: „Cred în Dumnezeu”. Dar când îi întrebi cine este acest Dumnezeu și ce înseamnă credința lor în viața de zi cu zi, răspunsurile sunt adesea amestecate cu superstiții, idei populare sau concepții personale, fără legătură cu Evanghelia sau cu Biserica.

Însă creștinismul ne învață clar: nu este suficient să crezi într-o putere superioară sau într-un „dumnezeu” necunoscut. Trebuie să credem în Dumnezeul cel viu, Care S-a descoperit în Sfânta Treime – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să credem în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, care s-a întrupat și ne-a învățat calea mântuirii. Să credem în Duhul Sfânt, care pe toate le desăvârșește.

1. Credința în existența lui Dumnezeu nu este suficientă

Nu este greu să admiți existența unei Ființe supreme. Ordinea creației, frumusețea naturii, complexitatea ființei umane sunt dovezi evidente ale unui Creator. Dar această credință nu este suficientă pentru mântuire.

Apostolul Iacov spune: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar și demonii cred și se cutremură.” (Iacov 2,19). Așadar, și diavolii cred că Dumnezeu există – dar nu fac voia Lui.

Credința adevărată trebuie să ducă la o viață nouă, trăită în ascultare de Dumnezeu. 

Câteva motive pentru care la orice biserică trebuie să existe un panou informativ

Într-o lume tot mai grăbită, în care oamenii caută repere clare și informații precise, Biserica este chemată nu doar să lumineze duhovnicește, ci și să comunice mai eficient cu credincioșii. Un mijloc simplu și eficient este panoul informativ, un element aparent banal, dar de mare folos pentru viața parohială. Iată câteva motive pentru care orice biserică ar trebui să aibă un astfel de panou:

• Informarea clară a credincioșilor

Un panou informativ afișează orarul slujbelor, evenimentele speciale, programele catehetice și alte anunțuri utile. Pot fi afișate QR-cod sau URL scurtat, iar vizitatorii le pot scana cu telefonul mobil. Astfel, oamenii știu când să vină și ce se întâmplă în comunitatea și în Eparhia lor.

Introducere pentru un curs de lecții de pregătire la Botez (I)

Foarte des preoții nu prezintă un curs catehetic din lipsă de interes din partea părinților și a nașilor. Așa s-a ajuns că creștinii nu au niciun fel de cunoștințe despre ce înseamnă acest lucru, în ce condiții trebuie să fie primit acest sacrament al Bisericii? Ce trebuie să știe o persoană despre Botez în special, dar și despre credința creștină în general.

Din păcate, mulți din părinți și nași botează mai mult din obișnuință decât din credință. De asemenea, nu știu aproape nimic despre ce se întâmplă prin acestă taină a Botezului. Ce trebuie să facă mai departe?

Răspunsurile la aceste și multe alte întrebări sunt necesare pentru fiecare persoană care dorește să primească Botezul, precum și pentru nașii lor, care își asumă o mare responsabilitate morală, având datoria în fața propriei conștiințe de a fi fideli lui Hristos, mai ales atunci când fac promisiuni (înaintea lui Dumnezeu) în numele copiilor care nu înțeleg nimic.

Este bine și frumos ca toate acestea să cunoască nașii până la primirea acestei sfinte Taine (mari și cerești), precum și pentru cei care se ocupă de activități catehetice și misionare. Pentru că acest eveniment, al Botezului, are loc, atât în Cer, cât și pe pământ. 

Pentru că învățătura de credință este cuprinsă în linii generale în Crez, vom încerca să dezvoltăm fiecare articol. (va urma...)

Ce este sfântul Maslu?

Sfintele Taine sunt  în număr de şapte: Botezul, Mirungerea, Pocăinţa, Împărtăşania, Preoţia, Nunta  şi  Maslul.  Acest  număr  e  acela  al  darurilor  Sf.  Duh  (Isaia  11, 2-3)  şi răspunde trebuinţelor  duhovniceşti  ale  omului.  „Naşterea  duhovnicească”  e  dată  prin  Botez, „creşterea”; prin Mirungere, „hrana”; prin Sf.  Împărtăşanie; „puterea de a  învăţa,  sfinţi  şi conduce”  (Matei  28,  19),  prin  Hirotonie  sau  Preoţie;  „înnoirea  morală”,  prin  pocăinţă; „sfinţirea  şi tăria  legăturii căsătoriei”, prin Taina nunţii; „tămăduirea de bolile  trupeşti  şi sufleteşti, precum şi iertarea păcatelor care le-au cauzat”, prin Maslu.

Sfântul Maslu  este  Taina  care,  prin  rugăciunile  preoţilor  şi  prin  ungerea  trupului  cu untdelemn  sfinţit,  împărtăşeşte  credinciosului  harul  dumnezeiesc  pentru tămăduirea  bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi pentru întărirea sufletului. 

Blocaje la spovedanie

 

Eu îi spun penitentului (celui ce se spovedește): că e bine să vii la biserică în fiecare duminică, că numai așa poți câte un pic să crești duhovnicește. Iar el îmi spune, că are radio acasă și ascultă slujbele de acasă.

Îi spun unui corist din strană: trebuie să vii de cu seară la mărturisire, pentru că este mai mult timp. – Eu nu prea am timp să vin seara. Nu sunt deprins. Ajung acasă pe întuneric.

Ce alte blocaje poate să existe în timpul spovedaniei?

Și astfel de situații sunt destul de frecvente și se întâlnesc nu doar la penitenți, ci chiar și la cei mai apropiați slujitori ai Bisericii. Fiecare dintre aceste „blocaje” indică, de fapt, anumite neputințe, frici sau obișnuințe ale oamenilor. Vom încerca să le sistematizăm, ca să fie mai clar și mai ușor de abordat când le întâlnim.

Blocaje posibile la spovedanie (și nu numai):

1. Lipsa timpului / Prioritizarea altor lucruri
• Oamenii spun că nu au timp, dar realitatea e că nu consideră spovedania o prioritate. Se lasă pradă grijilor lumești și își justifică absența prin lipsa timpului.
• Exemplu: „Ajung târziu acasă, nu mai am chef.” De fapt, poate fi oboseală sau lipsa unei discipline duhovnicești.

Filocalia, sfântul Casian Romanul, despre înfrânarea pântecelui

Către episcopul Castor, despre cele 8 gânduri ale răutății. După ce mai înainte am alcătuit cuvântul despre rânduielile chinoviilor, de data aceasta, nădăjduind iarăși în rugăciunile Voastre, ne-am apucat a scrie despre cele opt gânduri ale răutății, adică despre cel al lăcomiei pântecelui, al curviei, al iubirii de argint, al mâniei, al întristării, al trândăviei, al slavei deșarte și al mândriei.

I. Despre înfrânarea pântecelui

Mai întâi, deci, vom vorbi despre înfrânarea pântecelui, care se împotrivește îmbuibării pântecelui; apoi despre chipul posturilor și despre felul și cantitatea bucatelor. Iar acestea nu de la noi le vom spune, ci după cum le-am primit de la Sfinții Părinți.

Aceștia n-au lăsat un singur canon de postire, nici un singur chip al împărtășirii de bucate, nici aceeași măsură pentru toți. Fiindcă nu toți au aceeași tărie și aceeași vârstă; apoi și din pricina slăbiciunii unora sau a unei deprinderi mai gingașe a trupului. Însă un lucru au rânduit tuturor: să fugă de îmbuibare și de săturarea pântecelui.

Ce este postul?

 

Postul este înfrânarea de toate mâncărurile, sau, la caz de boală, numai de unele, de asemenea şi de băuturi şi de toate cele lumeşti si de toate poftele cele rele, pentru ca să poată creştinul să îşi facă rugăciunea lui mai cu înlesnire şi să îi fie milostiv Dumnezeu. Încă şi pentru a ucide poftele trupului şi a primi harul lui Dumnezeu…

Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar este în acelaşi timp, şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.

Postul este şi un mijloc de desăvârşire, de omorâre a voii trupului, un semn văzut al râvnei şi sârguinţei noastre, spre asemănarea cu Dumnezeu şi cu îngerii, care n-au nevoie de hrană.

«Postul este lucrul lui Dumnezeu, căci Lui nu-I trebuie hrană — zice Sf. Simion al Tesalonicului. Este viaţă şi petrecere îngerească, pentru ca îngerii sunt fără hrană. Este omorârea trupului, că acesta hrănindu-se, ne-a făcut morţi; şi izgonirea patimilor este postul, căci lăcomia întărâtă patimile trupului».