Rugăciunea în post

Odată, un bătrân a fost întrebat: - Părinte! Învață-mă cea mai puternică rugăciune pentru că începe postul Nașterii Domnului Pentru că mă rog, mă rog, dar Dumnezeu nu mă aude. Acum începe și postul și aș vrea să am inima liniștită. Bătrânul, zâmbind, i-a răspuns: - Doi oameni erau pe o insulă pustie și nu puteau să primească ajutor de nicăieri. Și s-au rugat - fiecare cât a putut mai bine. Mai întâi de toate, aveau nevoie de mâncare. S-au rugat și Dumnezeu a trimis mâncare unuia din belșug, iar celuilalt deloc. Apoi aveau nevoie de un loc în care să se adăpostească de vreme. Unul a găsit o peșteră confortabilă, iar celălalt nimic. Pentru a pleca de pe insulă era nevoie de o barcă. Unul a găsit o astfel de barcă la mal, iar celălalt, nu. Când cel care a găsit barca a vrut să urce în ea și să plece de pe insulă, s-a gândit că prietenul său se află în aceeași nenorocire și a decis să-l ia cu el. Când au plecat din insulă, cel dintâi l-a întrebat pe celălalt: „De ce, indiferent ce i-am cerut lui Dumnezeu, Dumnezeu mi-a dat, dar ție nu?” Celălalt a răspuns: „Dumnezeu mi-a dat tot ce i-am cerut ! Pentru că în toată această vreme i-am cerut doar un singur lucru: Să te ajute pe tine !" Cea mai puternică rugăciune în post este Iubirea aproapelui ! Fii bun și vei avea pe Dumnezeu în inimă ! Post binecuvantat tuturor ! Vă rog să mă pomeniți în rugăciune ! Seară cu inimă bună !

Cum trebuie să ne mărturisim

 După ce vei fi gândit în acest chip la păcatele tale, și te vei fi pregătit cu această zdrobire a inimii și îngrijorare, mergi atunci la acest iscusit duhovnic, de care am vorbit. Însemnează-ți, frate, păcatele și pe hârtie, ca să nu le uiți. Și de va fi departe locuința duhovnicului, să nu pregeți, după cum nu pregeți să mergi și la un doctor iscusit care se află departe, pentru boala ta cea trupească. Ci zi și tu ca fiul acela risipitor: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu” (Luca 15, 18).

Și mergând la dânsul, când acela îți va spune să-ți mărturisești păcatul înaintea Stăpânului Hristos, atunci tu, îngenunchind înaintea sfințitei Lui icoane, să zici: „Părinte, greșit-am la cer și înaintea Ta și nu sunt vrednic să mă numesc fiul Tău, dar iată că astăzi, prin acest părinte al meu duhovnicesc, mă voi mărturisi Ție, întru dreptatea inimii” (Psalm 118, 7). Și așa, începi să te mărturisești.

Ce este mărturisirea

Și înainte să începi, află că mărturisirea este o înfățișare, de bunăvoie, prin grai, a faptelor rele, ca și a vorbelor și a gândurilor. Ea este smerită, învinuindu-se pe sine, este dreaptă, fără rușinare, hotărâtă și se face către un duhovnic legiuit.

Dedicație pentru profesori

 

Un trecator întâlnește un bătrân și îl întreabă:

- Vă mai amintiți de mine?
- NU! Respinse bătrânul
- V-am fost elev.
- Și ce faci acum, în viața de zi cu zi?
- Ei bine, am devenit și eu profesor, îi zice tânărul.
- O ... ca mine!
- ... de fapt am devenit profesor fiindcă m-ați inspirat să fiu ca dumneavoastră.
- În ce moment al vieții ai decis să fi profesor?
Atunci tânărul îi relateaza următoarea intamplare:
Într- o zi, unul din prietenii mei, coleg, a venit cu un ceas nou, foarte frumos iar eu am decis sa îl fur și i l-am luat din buzunar.
Prietenul meu a remarcat lipsa și s-a plâns imediat profesorului nostru, care erați chiar dumneavoastră. Ați venit în clasă zicând:
- Ceasul acestui elev a fost furat în timpul cursului de azi. Cel care l-a luat, să il înapoieze imediat!
Eu nu l-am înapoiat.
Apoi ați inchis ușa și ne-ați pus să ne ridicăm cu mâinile sus și ochii închiși.
Noi am închis ochii și dumneavoastră ne-ați căutat in buzunare. Bineinteles ați găsit ceasul la mine și l-ați luat. Ați continuat să controlați toți colegii și când ati terminat ați zis: deschideți ochii! Avem ceasul!
Nu mi-ați reproșat nimic și n-ați mai menționat vreodată acest episod; nimeni nu a știut cine a furat ceasul.
În acea zi dumneavoastră mi-ați salvat demnitatea pentru totdeauna!
A fost cea mai rușinoasă zi din viața mea!!!
Dar, a fost și ziua în care m-am hotărât să nu mai fur.
Și datorită dumneavoastră am înțeles ce trebuie să facă un adevărat profesor.
Vă amintiți de acest episod?
- Îmi amintesc de această situație, de ceasul furat pe care l- am căutat la toată lumea, dar nu îmi amintesc de tine pentru că și eu aveam ochii închiși în timp ce căutam ... și adaugă mai departe: dacă pentru a corecta și educa, trebuie să umilești, înseamnă ca nu ești un bun profesor!

(După Urania Cremene)

Așa nu se mai poate

Nu se poate ...!

• Ai trăit toată viața în păcate și la spovedanie vrei să primești iertare fără nici un canon ... Nu se poate ...!

• Ai stat toată ziua la televizor, iar seara vrei să ai mintea limpede și curată la rugăciune ... Nu se poate ...!

• Ai mers și tu o dată la biserică, și vrei ca Dumnezeu să-ți împlinească rugăciunea ... Nu se poate ...!

• Ai aprins și tu o lumânare la biserică și cu ea vrei să cumperi raiul ... Nu se poate ...!

• Ai făcut și tu câteva fapte bune, și vrei cu ele să compensezi toate faptele rele. Nu se poate!

• Ai refuzat și ai înjurat toată viața preoții, iar la sfârșit cauți serviciile lor, slujbe și rugăciuni ... Nu se poate ...!

• Ai fost toată viața robul diavolului și al păcatelor, iar la moarte vrei să-ți scrie pe cruce: „robul lui Dumnezeu” ... Nu se poate ...!

• Ai uitat toată viața de Dumnezeu iar pe patul de moarte îți aduci aminte de El și vrei să te audă ... Nu se poate ...!

• Ai trăit toată viața fără Dumnezeu, și la sfârșit vrei să intri în raiul Lui ... Nu se poate ...!

• Ai trăit numai în lux și desfătări, necunoscând suferința și durerea, iar dincolo tot de fericire vrei să ai parte ... Nu se poate ...!

• N-ai dus niciun pomelnic niciodată la biserică, și după moarte vrei să fii pomenit ... Nu se poate ...!

• Ai ținut minte răul toată viața și n-ai iertat pe ceilalți, dar tu vrei să fii iertat de către Dumnezeu ... Nu se poate ...!

• Te-ai afumat toată viața cu tutun, iar la sfârșit vrei să ai parte de tămâie bine mirositoare ... Nu se poate ...!

• Ai făcut toată viața numai nedreptăți, iar la sfârșit vrei să fii trecut în rândul drepților ... Nu se poate ...!

• Ai fost toată viața ta un tâlhar și-un nelegiuit, iar după moarte vrei să fii lăudat și cinstit ca pe un om bun ... Nu se poate ...!

• Ai râs de creștini și i-ai urât toată viața, iar la sfârșit vrei să fii îngropat creștinește ... Nu se poate ...!

• Te-ai târât toată viața prin mocirla păcatelor, iar la sfârșit vrei să te înalți ușor ca un porumbel, curat ... Nu se poate ...!

• Ai iubit toată viața întunericul, și la moarte vrei să ajungi în lumină ... Nu se poate ...!

• Lucrează la mântuirea sufletului cât este ziuă, căci vine moartea și nu se mai poate face nimic ...

Alex Andru

Dar totuşi să nu uităm că.......mare este mila lui Dumnezeu .

Despre pomenirea răposaților

Pornesc acest articol de la o dezbatere pe internet. Un „Aprinzator de felinare” îmi scrie. Să pomenim răposații noștri... aceasta ajuta la ceva ? daca a înjurat, a scuipat , a suduit pe D-zeu, si nu sa pocait, a ajuns in Locuinta Mortilor, in iad, crede-ti ca m-ai are vreun rost pomenirea ?
Evident că i-am răspuns simplu cu porunca a 5-a din Decalog: Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământ. În replică îmi răspunde: cinstire... nu pomenire. sunt lucruri diferite...
Nu am mai răspuns, că cu ei e pierdere de timp, nervi și în consecință de sănătate. Dar am multe a spune. Așa că eu rămân cu Biserica mea, iar el cu rătăcirea lui. Dar pentru voi, vă expun un articol la temă.

Paștele nu poate fi fericit. Învierea – da!

Vă doriți în aceste zile ”un Paște fericit”? Ați apucat să trimiteți această urare celor dragi și așteptați să o primiți în schimb?

Dacă veți căuta să cumpărați o felicitare cu această urare, să alegeți una cu iepuraș – Iepurașul este responsabil la departamentul cadouri. Un iepuraș fericit este tot ce ne dorim.

Marketologii iscusiți au reușit în doar cîțiva ani să ne pună un iepure pe masă în loc de jertfa lui Hristos. Oamenii nu-și mai spun ”Hristos a înviat”, ci își doresc ”un Paște fericit”.

Rugăciunea lui Antoine de Saint –Exupery

Doamne, nu cer minuni şi miraje, ci dă-mi putere în fiecare zi.

Învaţă-mă să fac paşi mici.

Fă-mă să fiu atent şi inventativ, ca în zilele săptămînilor să mă opresc la experienţe şi descoperiri, care m-au captivat.