SCOPUL CATEHUMENATULUI este de a oferi omului posibilitatea de a verifica autenticitatea alegerii sale, iar Bisericii – posibilitatea de a-l verifica pe om, sinceritatea și consecvența intențiilor sale creștine (după duhul și roadele lui, față de Dumnezeu, față de sine și față de aproapele).
Tocmai în această etapă este posibil să se ajute omul să-și corecteze motivația în cazul în care aceasta este greșită (de exemplu: dorința de a se boteza pentru a-și păstra sănătatea).
Este important de reținut că, înainte de a cere cuiva să rostească făgăduințele Botezului, trebuie să-i fie prezentat conținutul Credinței în care se angajează să trăiască și să-i fie explicată rânduiala Botezului.
Învățarea noilor convertiți la creștinism presupune:
-
În primul rând, cunoașterea Sfintei Scripturi a Noului Testament și descoperirea pe baza acesteia a valorilor creștine, în ordinea lor ierarhică; totodată, familiarizarea omului cu principalele noțiuni teologice și culturale;
-
În al doilea rând, familiarizarea cu Simbolul Credinței (Crezul) și cu momentele esențiale ale vieții bisericești: Botezul, Euharistia, Pocăința, Preoția, Căsătoria;
-
În al treilea rând, o primă mărturie a moralei creștine, care presupune și familiarizarea cu poruncile evanghelice și bazele vieții duhovnicești.
Este necesar ca omul să fie informat și despre cerințele disciplinare care au temei în texte canonice recunoscute de întreaga Biserică, nu doar în tradiții locale ale comunității.
De asemenea, trebuie prezentate principiile pogorământului pastoral, dictate de realitățile contemporane și reflectate în actele Sinoadelor și hotărârile Sfântului Sinod al BORu din istoria recentă.
METODA CATEHUMENATULUI este formarea omului, în vederea educării și creșterii sale duhovnicești. Aceasta este pedagogia credinței.
Există o pedagogie a credinței, care stă la baza catehizării.
Ca orice pedagogie autentică, și aceasta își are rădăcina în pedagogia divină – pedagogia Proniei lui Dumnezeu, pedagogia Iubirii – atât în esență, cât și în forme și metode.
În pedagogia credinței pot și trebuie aplicate principiile pedagogiei generale.
Este esențial de reținut un aspect fundamental al credinței: în pedagogia credinței nu este vorba de transmiterea unui învățământ omenesc, oricât de înalt ar fi acesta, ci de Revelația dumnezeiască.
Orice metodă pedagogică este utilă în catehizare doar în măsura în care contribuie la transmiterea credinței și la formarea duhovnicească în ea. Dacă duce în direcția opusă, nu are nicio valoare.
În catehizare trebuie să fie luate în considerare individualitatea fiecărei persoane, unicitatea și circumstanțele vieții sale.
În-bisericirea poate fi construită numai pe baza unei relații sincere și de încredere, în formă de dialog.
Trebuie să învățăm să vedem omul, să avem încredere în el și să înțelegem ce se petrece înlăuntrul lui.
„Mărturia nu poate fi un monolog – ea presupune ascultători, presupune comunicare. Dialogul implică două părți, deschidere reciprocă spre comunicare, disponibilitate pentru înțelegere – nu doar «urechi deschise», ci și o «inimă lărgită» (2 Cor. 6,11)”
(Hotărârile Sinodului Arhieresc Jubiliar).
Pentru a organiza o catehizare deplină a adulților, este de dorit (cu excepția cazurilor speciale) să se treacă treptat de la practica botezurilor săptămânale la practica unei pregătiri mai îndelungate și constante pentru botez. (Cum ar fi ajunul/ sărbătorilor mari, la care se cântă în cadrul Liturghiei: Câți în Hristos v-ați botezat...)
Astfel, să se renunțe, în timp, la botezurile zilnice sau săptămânale, în care sensul Tainei rămâne neclar pentru cei ce o primesc, iar pregătirea este imposibilă din lipsă de timp suficient.
Astăzi, forma optimă este ca Botezul să fie organizat de 4–6 ori pe an, ca un eveniment solemn și semnificativ pentru întreaga comunitate parohială.
Numai astfel pot fi alcătuite grupuri de doritori de a se boteza, iar după parcurgerea primei etape a catehumenatului, să fie selectați cei sinceri și responsabili pentru pregătirea propriu-zisă către Botez (și prima Împărtășanie).
Între botezuri, există un interval de 2–3 luni, timp suficient pentru lucrarea cu grupul.
În cazuri excepționale este posibilă o catehizare minimă, care poate consta în mai multe convorbiri tematice.
Numărul lor se stabilește în funcție de discernământul pastoral și de grija față de cei ce doresc să aprofundeze credința.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu