Pregătirea mireanului pentru Botez și alte sfinte Taine (i1)

 Scopul lucrării misionare a preotului este de a-l ajuta pe om să ajungă prin pocăință la credință, iar rezultatul acesteia este decizia liberă și responsabilă a persoanei de a se alătura Bisericii.

Persoana care a luat această decizie este chemată să parcurgă catehizarea, care cuprinde două etape:

1. Însoțire pedagogică pe calea către Botez – catehumenatul (oglashenie, până la botez);

2. Introducere în viața tainică, liturgică și comunitară a Bisericii – catehizarea propriu-zisă (după botez).

Este necesară deosebirea clară dintre catehumenat și catehizare.

Afirmăm că catehizarea este o formă de ajutor în procesul de „voință spre în-bisericire”, o susținere pentru dobândirea unui mod de viață creștin.
Catehizarea deplină poate fi aplicată doar adulților neîn-bisericiți, indiferent dacă aceștia sunt sau nu botezați.

Prin catehumenat înțelegem catehizarea inițială – pregătirea pentru botez (pentru cei nebotezați) sau pregătirea pentru prima Împărtășanie (pentru cei botezați doar formal, nominal).

---

CATEHUMENATUL se bazează pe credința vie în Dumnezeu și pocăința personală.

Biserica a înțeles dintotdeauna prin „catehumenat” perioada pregătitoare pentru Botez, timp în care comunitatea bisericească, prin vocea ierarhului sau a preotului, ajuta candidatul:

1. Să se întărească în mărturisirea lui Iisus Hristos ca Dumnezeu;

2. Să-și formeze o motivație autentică pentru a se boteza (nu din motive lumești, ci din dragoste față de Domnul);

3. Să ia hotărârea de a-și schimba viața conform poruncilor Domnului – adică să aducă o pocăință sinceră (în prima etapă, renunțând la păcatele de moarte).

Este de preferat ca discuțiile catehumenale să fie ținute de preoți, diaconi sau cateheți.
Dacă ele sunt susținute de mireni sau diaconi, este absolut necesară o cunoaștere personală a celor pregătiți de către preotul paroh.

---

CATEHIZAREA astăzi trebuie înțeleasă ca o susținere în procesul de integrare conștientă în viața bisericească a celor care au decis să devină oameni ai Bisericii, să ducă o viață în Duhul Bisericii – indiferent dacă au fost botezați sau nu.

Cu alte cuvinte, catehizarea este educația în credință, care presupune în primul rând:

• Studierea temeinică a fundamentelor credinței creștine;

• Dobândirea unei moralități evanghelice;

• Cultivarea iubirii și evlaviei față de Dumnezeu, / față de Biserică  / și față de om - ca purtător al chipului și asemănării lui Dumnezeu.

În procesul organizării catehizării celor botezați nominal, există ispita de a începe catehizarea propriu-zisă înaintea predicării Evangheliei și înainte ca persoana să dobândească credința în Hristos.

Situația actuală cere ca aceste două activități – predica misionară și catehizarea – să fie privite ca un tot unitar și oferite într-un program misionar-catehetic coerent.

Astăzi, catehizarea trebuie înțeleasă, în primul rând, ca rezultat al unei predici misionare rodnice. Adesea, persoanele botezate doar nominal nu Îl mărturisesc pe Iisus Hristos ca Mântuitor al lor.

Recent, Preafericitul Patriarh Chiril a spus despre acest subiect, în cadrul vizitei sale arhipăstorești în Ucraina:

„Datele sondajelor arată că marea majoritate a locuitorilor țării noastre se identifică, într-o formă sau alta, cu Ortodoxia. Aceasta este o alegere personală, liberă. Desigur, apartenența formală la Biserică prin Botez nu înlocuiește necesitatea în-bisericirii, adică asumarea conștientă a locului în comunitatea bisericească. Atragerea credincioșilor spre o viață bisericească activă este astăzi una dintre principalele sarcini ale slujirii noastre pastorale.”