Scriu această apologie ca o replică la un comentariu de la postarea mea: „Aduceți copiii mâine la biserică la Împărtășanie, nu la tabere baptiste, penticostale, iehoviste etc. Nu vă trădați credința în care ați fost botezați”. Atunci cineva m-a îndemnat să mai studiez scripturile că trebuie să ne botezăm la maturitate: „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16,16).

Evident că Iisus Hristos se adresa tuturor, în special celor maturi. Dar botezul nu-i exclude pe prunci: „căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri” (Fapte 2,39). Exact așa Apostolii au înțeles porunca Mntuitorului: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28,19) și anume așa făceau. De exemplu Sf.Ap. Pavel a botezat pe Lidia și „casa ei” (Fapte 16,15), ce nu exclude prunci, slugi, etc, fără să aștepte ca ei să creadă conștiincios, deși numai Lidia l-a ascultat pe Pavel.

Este destul ca să fie doar un credincios în casă și aceasta îndreptățește botezul tuturor din familie/casă. Iată exemplul temnicerului: „şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată” (Faptele Apostolilor 16,31-34). Tot așa scrie: „Am botezat şi casa lui Ştefana” (1 Corinteni 1,16; ...18,8).

Alte texte despre credință și botez:

„Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri (inclusiv pruncii) binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului (Galateni 3,14)

„Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus” (Galateni 3,26)

„Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2,8)

„Şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus” (2 Timote 3,15)

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa (Evrei 13,7). - Părinții noștri s-au botezat de mici...

„Şi după ce s-a botezat tot poporul” (Luca 3,21) – tot poporul înseamnă și femei și copii. În acest sens trecerea poporului prin marea Roșie a simbolizat Botezul (1Cor.10,2 ...1Pt3,21), după cum înălțarea șarpelui în pustie de către Moise, a simbolizat înălțarea Mântuitorului pe Cruce (Ioan 3,14).

„Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni”. (Fapte Apostolilor 2,41-42). Și aici nu scrie că pruncii au fost excluși, așa cum este specificat la minunea înmulțirii pâinilor: „Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii” (Matei 14,21).

Dacă dorința mamei este să-i fie botezat pruncul, de ce să fie refuzată? „Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?” (Fapte 8,36). Sau „poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia” (Fapte 10,47)

De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu (Ioan 3,5). „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți” (Mc. 10, 14).

Efeseni 4,5: Este un Domn, o credinţă, un botez”.

Botezul a fost înlocuirea tăierii-împrejur de a opta zi după nașterea pruncului. „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez” (1Coloseni 2,11-12)

Istoric, botezul pruncilor este confirmat de: Episcopul Ciprian anul 253 la sinodul 3 din Cartagena (Canonul 110 Cartagina; a.419 1, 4 sin. III ec, 72, 109, 111-116 Cartag.)

Până și Martin Luter al vostru, reformatorul vostru, afirma că botezul pruncilor: a) este conform cu Sfânta Scriptură, b) este necesar și c) este plăcut lui Dumnezeu. (articolele din Schmalkalden (Pars III, 5) și Marea Cateheză (Pars. IV))

Pentru creștinul ortodox, contradicțiile protestante, cum ar fi cele în privința botezului pruncilor, sunt dovezi ale tragediei neîncetate și greu de descris a Protestantismului, al frământării și fărămițării.

Argumentul protestant prin care se susține că botezul pruncilor este lipsit de sprijin în Sfânta Scriptură are o mare lipsă de adevăr. De ce?
a) Subestimează interesul deosebit al Dumnezeu-Omului pentru copii (Matei 19, 13-15).
b) Ignoră faptul că Botezul a înlocuit tăierea împrejur în a opta zi, care se făcea la prunci și care era închipuirea Botezului (Colos. 2, 11-12).
c) Ignoră faptul că Dumnezeu-Omul nu a pus condiții de vârstă pentru intrarea în Împărăția Cerurilor (Ioan 3, 5).
d) Trec sub tăcere faptul că Apostolii botezau familii, care firește aveau și copii (F. Ap. 16, 14-15; I Cor. 1, 16).
e) Trebuie să dovedească că cele trei mii de oameni care au crezut și s-au botezat după predica Apostolului Petru (F. Ap. 2, 39-42) și-au lăsat copiii nebotezați.

Precizarea noastră de încheiere care dovedește drept nefondată istoric și teologic acuzația protestantă împotriva botezului pruncilor, va fi precizarea Sfântului Nectarie, care spune că: „Nicăieri în Sfânta Scriptură nu se vede că Hristos a poruncit excluderea pruncilor de la botez sau că Apostolii, în călătoriile lor apostolice, în care îi botezau pe păgânii care veneau la credință, ar fi lăsat nebotezați pe pruncii lor” .

I. Citate patristice exacte despre Botezul pruncilor (cu trimitere la P.G. / SC)

Am selectat texte clasice, explicite, folosite frecvent în teologia apologetică ortodoxă.

1. Sfântul Irineu de Lyon († cca. 202)

Text:
„Hristos a venit să mântuiască pe toți prin Sine: pe prunci, pe copii, pe tineri și pe bătrâni.”

Lucrare: Adversus Haereses II, 22, 4
Referință: P.G. 7, 784B
Sens: includerea pruncilor în lucrarea mântuirii → presupune Botezul

2. Origen († cca. 254)

Text:
„Biserica a primit de la Apostoli tradiția de a boteza și pruncii.”

Lucrare: Comentariu la Epistola către Romani V, 9
Referință: P.G. 14, 1047C
(ediție modernă: SC 539)

3. Sfântul Ciprian al Cartaginei († 258)

Text:
„Nu trebuie oprit niciun om de la harul Botezului… nici pruncii.”

Lucrare: Epistola 64 (către Fidus)
Referință: P.L. 3, 1015A–1016A

4. Sfântul Grigorie de Nazianz († 390)

Text:
„Dacă este primejdie, mai bine să fie sfințit fără să știe, decât să plece nepecetluit.”

Lucrare: Cuvântarea 40 – Despre Sfântul Botez
Referință: P.G. 36, 393A
(ediție SC 358)

5. Sfântul Ioan Gură de Aur († 407)

Text:
„De aceea botezăm și pruncii, deși nu au păcate, pentru ca să li se dea sfințenia, dreptatea și înfierea.”

Lucrare: Omilia la Romani 6
Referință: P.G. 60, 477

6. Sfântul Vasile cel Mare († 379)

Text:
„Botezul este pecetea credinței… chiar și pentru cei ce nu pot încă mărturisi.”

Lucrare: Despre Sfântul Duh, cap. 15
Referință: P.G. 32, 132B

7. Sfântul Augustin († 430)

Text:
„Botezul pruncilor nu este invenție omenească, ci tradiție apostolică.”

Lucrare: De peccatorum meritis et remissione I, 26
Referință: P.L. 44, 131

II. Studiu apologetic

Botezul pruncilor în dialog cu confesiunile neoprotestante

1. Obiecția principală neoprotestantă

„Pruncii nu pot crede, deci nu pot fi botezați.”

Răspuns ortodox:

Credința Bisericii îl cuprinde pe prunc
După modelul:
- paraliticului adus de alții (Marcu 2,5)
- copiilor aduși la Hristos (Marcu 10,14)

📌 Botezul nu este răsplata credinței, ci dar al harului.

2. Botezul nu este doar „mărturie”

În Faptele Apostolilor și la Sf. Pavel, Botezul este:

naștere din nou (Ioan 3,5)
îmbrăcare în Hristos (Gal. 3,27)
moarte și înviere cu Hristos (Rom. 6,3–4)

➡️ Pruncii au nevoie de har, nu doar adulții.

3. Continuitatea biblică (Vechiul Testament)

Circumcizia la 8 zile (Facere 17)
Botezul = „tăierea împrejur a inimii” (Col. 2,11–12)

📌 Dacă pruncii intrau în legământul vechi, cu atât mai mult în cel nou.

4. Argument patristic decisiv

Niciun Sfânt Părinte:

nu respinge Botezul pruncilor
nu-l consideră inovație

➡️ Dimpotrivă, este numit:

„tradiție apostolică”
„lucrare a harului”

5. Diferența de mentalitate

Neoprotestantism	Ortodoxie
Botezul = act simbolic	Botezul = Taină
Accent pe decizie	Accent pe har
Individualism	Viață eclezială

Concluzie apologetică

📌 Botezul pruncilor:

este biblic implicit,
patristic explicit,
eclezial necesar.

A-l respinge înseamnă:
❌ rupere de Tradiția apostolică
❌ reducerea harului la psihologie religioasă

Biserica Acoperemântului din Izvoare-Fălești

Paginile blogului

2 ianuarie 2019

Despre botezul pruncilor.