În viaţa de zi cu zi ne întâlnim de cele mai multe ori cu persoane care, încercând să fie politicoase în adresarea către clericii bisericii, ajung în situaţii de-a dreptul penibile. Pentru clericul care întâmpină asemenea situaţii este dovada sigură că persoana respectivă nu frecventează biserica şi nu are cunoştinţe elementare despre Ortodoxie.
Creştinul nu trebuie să se adreseze preotului cu formule
ca domn-părinte și nici cu salutarea: „Bună dimineaţa!”, „Să trăiţi!”, „Noroc!”
şi nici măcar „Doamne ajută!”. El trebuie să ceară binecuvântarea spunând:
„Binecuvântaţi, părinte!”, sau „Blagosloviţi!”, ceea ce înseamnă acelaşi lucru.
Răspunsul preotului poate fi: „Domnul!”, „Domnul şi Maica Domnului!” sau
„Domnul Dumnezeu!”, însemnând prin aceasta: „Binecuvântarea Domnului, a Maicii
Domnului sau a Domnului Dumnezeu să fie cu tine!”.
Când rosteşte „Binecuvântaţi!”, omul nu trebuie să-şi
facă cruce în faţa preotului ca în faţa sfintelor icoane, ci doar să se aplece
suficient cât preotul să-l poată însemna cu semnul Sfintei Cruci pe creştetul
capului.
Dacă ne întâlnim cu un episcop se poate face plecăciune mică (închinăciune), fără să ne însemnăm cu semnul sfintei Cruci. După ce am primit binecuvântarea, sărutăm mâna preotului sau episcopului, cinstind prin aceasta nu persoana sa în chip special, ci harul lui Dumnezeu cu care a fost investit.
Mai multe 
