Menirea omului

Dumnezeu ne-a creat pe noi, oamenii, după chipul și asemănarea Sa - ne-a dat rațiune, voință liberă și suflet nemuritor, pentru ca să-l cunoaștem pe Dumnezeu și, asemuindu-ne Lui, să devenim mai buni și mai blajini, să ne desăvârșim și să moștenim viața veșnică și fericită. Datorită acestui fapt, existența omului pe Pământ are un sens profund, o menire măreață și un scop înălțător. În lumea creată de Dumnezeu, nu este și nu poate fi nimic fară sens. Și dacă omul trăiește fără credință în Dumnezeu, contrar învățăturilor Sale, fără a-i păsa de viața veșnică viitoare, atunci și existența acestui om pe Pământ devine fără sens.

Fiecare om, pentru a-și înfăptui menirea pe Pământ și a se învrednici de viața veșnică, trebuie, în primul rînd, să-L cunoască pe Dumnezeu adevărat și să creadă corect în El, cu alte cuvinte, să aibă credință adevărată; în al doilea rând, să trăiască potrivit aceste credințe, adică să-L iubească pe Dumnezeu și pe oameni și să săvârșească fapte bune. Lc10,27
Apostolul Pavel spune: „Fără credință, dar, nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu” (Evrei 11,6), iar Apostolul Iacov adaugă: „Căci precum trupul fără suflet mort este, astfel și credința fără fapte moartă este” (Iacov 2,26).
Așadar, pentru mântuirea noastră este nevoie de o credință dreaptă și de o viață conformă acestei credințe (fapte bune).
Învățătura cea adevărată despre modul în care oamenii trebuie să creadă corect în Dumnezeu și să trăiască după voia Lui se conține în credința creștină ortodoxă, deoarece ea se bazează pe Revelația Divină. Revelația Divină este tot ceea ce a dezvăluit Însuși Dumnezeu despre Sine și despre credința adevărată în El.
Dumnezeu se descoperă oamenilor prin două căi: naturală și supranaturală.