|
Trebuie să se ştie că omul fiind îndoit,
adică constând din suflet şi din trup, îndoite are şi simţurile şi
virtuţile acestora. Şi cinci sunt ale sufletului şi cinci ale
trupului. Simţurile sufleteşti, pe care înţelepţii le numesc şi puteri,
sunt acestea: mintea, cugetarea, părerea, închipuirea şi simţirea; iar cele
trupeşti: vederea, mirosul, auzul, gustul şi pipăitul. Din această pricină
îndoite sunt şi virtuţile lor; îndoite şi păcatele. Încât e cu trebuinţă ca
tot omul să ştie limpede câte sunt virtuţile sufleteşti şi câte cele
trupeşti; şi care sunt, iarăşi, patimile sufleteşti şi care cele trupeşti.
Virtuţi
sufleteşti
zicem că sunt mai întâi aceste patru cele mai generale, care sunt:
bărbăţia, prudenţa, cumpătarea şi dreptatea. Din acestea se nasc
virtuţile sufleteşti: credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, smerenia,
blândeţea, îndelunga răbdare, suferirea răului, bunătatea, nemânierea,
cunoştinţa dumnezeiască, neiuţimea, simplitatea, netulburarea,
neînfumurarea, nemândria, nepizmuirea, neviclenia, neiubirea de argint,
compătimirea, milostenia, generozitatea, neîntristarea, străpungerea
inimii, sfiala, evlavia, dorinţa bunurilor viitoare, dorul după Împărăţia
lui Dumnezeu, poftirea înfierii. |
