16 februarie 2011

Pilda vameşului şi fariseului


Lecţia 16. Mândria şi smerenia. Pilda vameşului şi fariseului.
Motto: „oricine se înalţă pe sine se va smeri,                                                                                                                                  iar cel ce se măreşte pe sine se va înălţa”. (Luca 18,14)

Invitaţie la discuţie: Aţi auzit probabil de aşa genuri literare ca: proverbe, poiezii, pilde, parabole şi alte genuri literare, care au menirea să ne înveţe ceva bun. Cu poeziile e mai simplu, dar vreau să daţi exemple de pilde, parabole şi fabule.
Pe vremea lui Iisus Hristos, ca şi acum, existau mulţi oameni foarte mândri, plini de sine, mincinoşi, făţarnici. Făceau fapte bune mai mult de dragul de a fi lăudaţi de oameni. Pentru ei a spus Domnul pilda numită a „vameşului şi a fariseului”. Să o citim pe roluri.

Vers
Citeşte
Textul este din evanghelia după Luca 18,9-14
9
Autorul
Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
10
Autorul
Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
11
Autorul
Fariseul, stând, aşa se ruga în sine:
12
Fariseul
Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12
Fariseul
Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13
Autorul
Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând:
13
Vameşul
Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14
Autorul
Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

Definiţii:
Pildă – (pilde, s.f.) 1. Ceea ce poate servi drept învățătură; model; exemplu. Parabolă, alegorie, fabulă, proverb, zicătoare. model, exemplu A lua pildă = a imita exemplul cuiva
2. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; afirmație care cuprinde un anumit talc. Din fr. parabole, lat. parabola.
Fariseu este denumirea dată membrilor unei foste secte politico-religioase evreiești
Vameş- 1. Astazi este un funcționar însărcinat cu controlul și cu taxarea mărfurilor care trec prin vamă.
2. În organizarea administrativă din trecut era un dregător însărcinat de domn cu încasarea impozitelor.

Să vedem dacă aţi fost atenţi să raspundeţi corect la următoarele enunţuri cu: adevărat sau fals?
a. Fariseul a fost ascultat la rugăciune de către Dumnezeu.
b. Vameşul s-a smerit înaintea lui Dumnezeu.
c. Dumnezeu cunoaşte gândurile tuturor oamenilor.
d. Fariseul nu-şi dădea seama că se mândreşte.
e. Vameşul era un om păcătos, care îşi vedea greşelile.
f. Ar fi bine să ne asemănăm cu vameşul la fapte.
g. Ar fi bine să ne asemănăm cu vameşul la rugăciune.
h. Ar fi bine să fim ne asemănăm cu fariseul.

Aranjaţi cuvintele corect ca în Evanghelie şi indicaţi versetul:
la templu ca să se roage doi oameni s-au suit,: unul vameş şi celălalt fariseu.
păcătosului, milostiv fii mie, Dumnezeule.
oricine se va smeri pe sine se înalţă, iar cel ce se va înălţa pe sine se smereşte.

Rugăciunea vameşului:  Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
Evanghelia care s-a citit duminica trecută la biserica poarta numele _______________
Evanghelia care se va citi duminica viitoare la biserica poarta numele _____________
Virtutea despre care am învăţat azi este ___________________________________
 Iar păcatul pe care l-am condamnat se numeşte_____________________________

                                                                                                                                               
- Întrebări, discuţii, concluzii şi sfaturi:  
       Ce înseamnă „fariseu"? Dar „vameş"?
       Cum s-a rugat fariseul? Dar vameşul?
       Pe care dintre ei a ascultat Dumnezeu? De ce?
       De ce păcat suferea fariseul?
       Ce calitate avea vameşul?
       Cum ne putem smeri şi noi, astăzi?


Temă pentru acasă:
1.       scrie sinonimele şi antonimele cuvintelor: mândru şi smerit.
2.       Colorează acasă planşa cu imaginea de mai jos.
3.       Să rosteşti  rugăciunea vameşului  atunci când intri în biserică, dar şi înainte de a-ţi rosti acasă rugăciunile de seară sau cele de dimineaţă.

Timpul rămas cântăm cântarea: “Iartă-mă”



1.Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu !
Pentru gândul nesfintit,
Pentru patimă-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne iartă-mă tu iar,

2.Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu !
Pentru timpul meu trecut,
Fără rodul ce ai vrut,
Fără dragostea cu har,
Doamne iartă-mă tu iar,


3.Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu !
 Pentru felul meu firesc ,
Printre oameni când paşesc,
Pentru traiul în zadar,
Doamne iartă-mă tu iar,

4.Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu !
Pentru nevegherea mea,
De-a ramane-in voia ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne iartă-mă tu iar,
Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu !






De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
- De unde, dragă sor ?
- Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem ?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.
“Musca”, fabulă de Alexandru Donici

* FABULA lui Krîlov:
RACUL, LEBĂDA ŞI ŞTIUCA
O lebada odata, o stiuca si un rac
S-au apucat sa traga un car si, greu, ceac-pac,
La oiste de-a surda tustrei se inhamara
Ca n-au urnit din locu-i temuta lor povara,
Ce le paruse parca la inceput usoara.
Caci lebada, cu aripi, tragea in sus, la nori,
Racu-ndarat si stiuca la iaz. De zeci de ori
S-au opintit zadarnic… Care avea dreptate
Din trei, nu stie nimeni sa-i dea intaietate
Nici cand a fost sa fie si nici la ce soroc,
Dar de atuncea carul sta pana azi pe loc.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu