De ce nu trebuie să judecăm pe preot: o lecție din Athos. Numai Episcopul este în drept să-l corecteze.

Într-o mănăstire trăia un preot foarte evlavios (întâmplarea mi-a fost relatată de fericitul părinte Gavriil, care a fost mulți ani starețul Sfintei Mănăstiri Dionisiu din Muntele Athos). Acesta era puțin învățat, dar avea o credință puternică, o virtute pe măsură și multe nevoințe duhovnicești. Rămânea la Proscomidie în picioare timp de mai multe ore, deși venele îi pocneau și supurau de oboseală. De multe ori, pe jos apăreau pete de sânge de la rănile picioarelor lui. Până în ultima clipă a fost omul jertfei și a plecat la Domnul imediat după ce a săvârșit Sfânta Liturghie.

Pentru că nu era prea învățat, din neștiință, nu a așezat miridele pe Sfântul Disc după rânduială. Obișnuia să pună părticica Maicii Domnului în dreapta Mielului, iar pe cele ale sfinților în stânga Lui.

Odată, mănăstirea a fost vizitată de un arhiereu care urma să hirotonească un diacon. La Laude, acesta a intrat în Sfântul Altar, s-a îmbrăcat cu veșmintele, apoi a mers la Proscomidie, care fusese deja pregătită și încheiată, urmând ca el doar să pomenească.

Văzând că preotul nu a așezat corect miridele, i-a zis:
„Vino încoace, părinte, să vezi că n-ai așezat bine miridele! Ai inversat pe Maica Domnului cu cetele sfinților. Nu ți-a zis nimeni, nu te-a văzut nimeni când ai făcut Proscomidia?”

„Ba da, Prea Sfințite”, a răspuns bătrânul. „În fiecare zi când slujesc — nu este zi în care să nu slujesc — mă vede îngerul slujitor, dar nu-mi spune nimic. Mă iertați, că neînvățat cum sunt, am făcut o asemenea greșeală. De acum înainte voi lua seama!”

„Cine ai zis că te slujește? N-ai cu tine un frate?”, a întrebat episcopul.

„Nu, doar îngerul Domnului”, a zis preotul.

Episcopul a amuțit și a priceput că are înaintea lui un preot harismatic. La amiază, după masa de prânz, el l-a salutat pe egumen și pe ceilalți monahi și a plecat.

În altă zi, fiind încă întuneric, când bătrânul preot a mers ca de obicei în Sfântul Altar să facă Proscomidia, îngerul Domnului a coborât la el. Pe când se închina, îngerul a văzut că preotul a așezat bine miridele.

„Este bine, părinte, le-ai așezat bine!”, i-a zis.

„Da, dar tu ai știut atâția ani că greșesc și nu mi-ai spus să mă îndrept?”, l-a întrebat preotul.

„Am văzut”, i-a răspuns îngerul, „dar nu am fost îndreptățit să o fac. Eu nu sunt vrednic să-l corectez pe preot, ci am poruncă de la Dumnezeu doar să-l ajut și să-i slujesc. Numai episcopul îl poate corecta!”

Noi, creștinii de astăzi, bârfim pe preoți de dimineața până seara, îi osândim, îi judecăm și le punem în cârcă mii de lucruri.
Să luăm aminte, așadar, cum vom vorbi de acum înainte despre orice preot!

Părintele Stefanos Anagnostopoulos
Extras din Explicarea Dumnezeieștii Liturghii, Ed. Bizantină, 2005, p. 27–28.

Rugați-vă!
Iertați-vă!
Pomeniți-ne!
Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!