DE CE NU ESTE VOIE SĂ JUCĂM CĂRȚI

Cărțile de joc sunt asociate cu batjocorirea creștinismului și constituie un instrument direct de comunicare a omului cu demonii. Toate cele patru simboluri din pachetul de cărți nu închipuie altceva decât Crucea lui Hristos și alte obiecte sfinte cinstite de creștini. Aruncând nepăsător cărțile pe masă în timpul jocurilor precum „fazanul” sau „prostul”, mulți oameni, fără să-și dea seama, pângăresc sfințeniile creștine.

Simbolul „treflă” (frunza trifoiului) este o blasfemie a cărționarilor îndrăciți asupra Crucii lui Hristos. În tradiția iudaică, „treif” înseamnă necurat. Astfel, simbolul „cruce” (treflă), care batjocorește crucea Domnului, este desemnat cu un cuvânt ce exprimă disprețul evreiesc față de cruce.

Simbolul „pică” batjocorește sulița evanghelică. După cum Domnul a prevestit străpungerea Sa prin gura profetului Zaharia: „vor privi la Cel pe care L-au străpuns”, așa s-a și întâmplat: „unul dintre ostași (Longhin) I-a străpuns coasta cu o suliță”.

Simbolul „cupă” (inimă roșie) batjocorește buretele din Evanghelie (pus pe o trestie), care a atins buzele Mântuitorului. După cum a fost prevestit de Hristos prin gura regelui și profetului David: „mi-au dat fiere spre hrană și, în setea mea, m-au adăpat cu oțet”, așa s-a împlinit: „unul dintre ei a luat un burete, l-a umplut cu oțet, l-a pus pe o trestie și I-a dat să bea”.

Simbolul „romb” (caro) batjocorește cuiele de fier, pătrate și zimțate, cu care au fost pironite mâinile și picioarele Mântuitorului pe lemnul Crucii. După cum Domnul a profețit despre răstignirea Sa prin gura psalmistului David: „străpuns-au mâinile Mele și picioarele Mele”, așa s-a împlinit. Apostolul Toma a spus: „dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în semnul cuielor și mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”, dar apoi „a crezut, pentru că a văzut”.

Sărbători și obiceiuri populare cu origine păgână sau superstițioasă

Acestea NU sunt sărbători creștine și NU sunt aprobate de Biserică:

1. Joile Oprite*¹ / Joile după Paști – considerate periculoase dacă se muncește în acele zile.
2. Măcinicii / 9 Martie – obiceiul de a bea 40 sau 44 de pahare de vin este complet străin duhului creștin.
3. Drăgaica*² – sărbătoare agrară legată de zeița recoltei, cu dansuri și ritualuri.
4. Paparuda *³ – invocarea ploii prin dansuri și incantații, reminiscențe precreștine.
5. Sânzienele (24 iunie) *⁴ – confundate cu Nașterea sf. Ioan Botezătorul; practici de ghicit, vrăji de dragoste, asocierea cu o plantă ce înflorește în această perioadă.
6. Filipii (în noiembrie) – „zile oprite de la muncă”, pentru „a nu se supăra lupii”, reminiscență mitologică.
7. Chirică Șchiopul – zi „de frică” în calendarul popular.
8. Circovii de iarnă / de vară – temeri legate de boală și vrăji.
9. Ilie Pălie, Foca, Pantelimon Călătorul – interpretări deformate ale unor sfinți reali, folosiți în context superstițios.
10. Rogojinarul / Răpotinul / Zilele Babei Dochia – legende care nu au nimic în comun cu Evanghelia.
11. Noaptea de Anul Nou cu „ursul” sau „capra” – jocuri cu caracter păgân, mascate sub pretext de tradiție.

ZECE RECOMANDĂRI PENTRU BĂRBAŢI - Parintele Iosif Vatopedinul 10

1. Într-o căsnicie, dragostea trebuie să vină, îndeosebi dinspre bărbat spre femeie. Acest lucru l-a făcut şi Hristos faţă de Biserica Sa. S-a dat pe Sine Însuşi ca să o facă slăvită. 

2. Bărbatul să nu înceteze să-i arate soţiei dragostea sa, precum şi faptul că toata truda şi toată strădania lui au un singur scop: ca ea să fie fericită. 

3. Soţul ar trebui să fie pentru soţie – în funcţie de împrejurări – uneori tată, alteori frate, altădată prieten şi întotdeauna bărbat al ei. Dacă va face asta, va avea parte de o atitudine netulburată şi armonioasă din partea soţiei, care, de multe ori este mai binevoitoare şi mai jertfelnică, dar alteori, în faţa unor evenimente neînsemnate, se descurajează şi se teme. 

4. Bărbatul, care este cap familiei, să nu trădeze dragostea şi legătura cu soţia, deoarece diavolul şi slujitorii lui nu vor înceta niciodată să-i războiască, pentru a lovi însăşi rădăcina vieţii. 

5. Bărbatul „Să trăiască în înţelepciune cu femeia sa, ca fiind făptură mai slabă”, (1Pt. 3,7). Asta înseamnă că înstrăinarea femeii se vindecă prin iubire şi prin delicateţe, nu prin dojană şi mânie.