5 februarie 2018

Mereu pe prima treaptă.

-angajează-te într-un post, cel mai simplu cu putință, lipsit de creativitate(de exemplu, casier într-o bancă);
-în timp ce lucrezi, roagă-te și caută pacea lăuntrică; nu te mânia; nu te gândi la tine (drepturi, dreptate, etc.) Primește-i pe toți (colegi de serviciu, clienți) ca pe niște oameni trimiși ție; roagă-te pentru ei;
-după ce îți plătești cheltuielile modestului apartament și hrana, dă banii tăi celor săraci; mai degrabă persoanelor decât fundațiilor;
-mergi, întotdeauna, la aceeași Biserică,
iar, acolo, încearcă să ajuți cu adevărat, nu prin lecturi despre viața spirituală sau despre icoane, nu prin învățături, ci ca o ,,cârpă de șters praful” (cf. Sf. Serafim de Sarov). Muncești astfel- în treburile Bisericii- supus total preotului paroh;
-nu încredința altuia obligația ta; nu te întrista pentru că talentele tale nu sunt folosite; ajută; slujește acolo unde este nevoie; Iar nu unde crezi tu că este nevoie de tine;
- citește și asimilează cât de mult poți; nu citi doar literatură monahală, ci o literatură mai variată( acest aspect trebuie definit mai precis);
-dacă prietenii și cunoștințele te invită, pentru că sunt aproape de tine- du-te; dar nu prea des și fără motiv. Nu sta niciodată mai mult de o oră jumătate sau două. După acestea, cea mai prietenoasă atmosferă devine dăunătoare;
- îmbracă-te la fel ca ceilalți, dar modest și fără semne vizibile ale unei vieți spirituale deosebite;
-fii mereu simplu, deschis, bucuros. Nu învăța. Evită, cu strictețe, orice conversații ,,spirituale” și orice vorbărie religioasă ori bisericească. Dacă poți face aceasta, va fi spre folosul tău;
-nu căuta un îndrumător spiritual. Dacă ai nevoie de el, Dumnezeu ți-l va trimite și-l va trimite atunci când este necesar;
-după ce ai muncit și ai slujit astfel timp de zece ani – nu mai puțin- întreabă-L pe Dumnezeu dacă trebuie să continui acest stil de viață ori să-l schimbi. Și așteaptă răspunsul: va veni; semnele vor fi ,,bucuria și pacea în Sfântul Duh”.
,,Mi-am dat seama că, în cele din urmă, există în Biserica noastră, o luptă demonică împotriva Euharistiei – și nu este întâmplătoare! Dacă nu punem în centrul ei Euharistia, Biserica devine un ,,fenomen religios”, iar nu Biserica lui Hristos, stâlpul și temelia Adevărului (I Timotei 3:15). Întreaga istorie a Bisericii a fost marcată de încercări pioase de a reduce Euharistia, de a o pune ,,la adăpost”, de a o dilua în pietism, de a o reduce la post și pregătire, de a o îndepărta de Biserică (clesiologie), de lume (cosmologie, istorie), de Împărăție (eshatologie). Am înțeles că aceasta este vocația mea: lupta pentru Euharistie, împotriva acestei reduceri, împotriva pierderii caracterului bisericesc al Bisericii- care s-a realizat prin clericalizare, pe de o parte și prin caracterul lumesc, pe de altă parte.”
Pr.Alexander Schmemann, Corina Negreanu, via lumeacredintei.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu