Motto: “Luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om
şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă
şi s-a făcut omul fiinţă vie”. (Facere 2,7)
'Invitaţie la discuţie: Te-ai gîndit vreodată la modul în care eşti constituit?
Prin ce te deosebeşti de plante, piatră, animale?
& Citim fiecare câte un verset din prima carte a Bibliei, “Facerea” capitolul 2.
15 Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16 A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17 Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18 Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
19 Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi;
aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20 Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21 Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22 Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23 Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24 De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
25 Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.
|
Toate lucrurile ce ne înconjoară au ceva comun. Aceasta este materia. Piatra, fierul, au o compoziţie, plantele alta. Animalele au trup. Omul tot are un trup, dar care se deosebeşte esenţial de cel al animalelor. Însă, în afară de trup, omul are şi suflet.
Omul poate vorbi, scrie, desena. Şi înainte de orice activitate, el mai întîi gîndeşte. Omul simte în inimă bucurie, tristeţe sau alte emoţii. Uneori conştiinţa îl mustră dacă a făcut un rău. Deci, omul are în interiorul său o lume nevăzută a gîndurilor, sentimentelor, dorinţelor. Această lume nevăzută şi nematerială există după legile ei.
Omul - suflet şi trup
Omul este o fiinţă superioară mediului. Despre acest fapt ne mărturiseşte Sfînta Scriptură. Dumnezeu l-a creat pe om într-un mod special, diferit de celelalte creaturi, care au luat fiinţă prin Cuvîntul lui Dumnezeu, pe cînd pe om, Dumnezeu l-a făcut cu mîinile Sale, după chipul şi asemănarea Sa. Trupul omului a fost făcut din ţărînă, iar sufletul i s-a dat prin suflare dumnezeiască.
Omul întruneşte lumea văzută şi nevăzută. Prin trup el este înrudit cu mediul înconjurător, iar prin suflet cu Dumnezeu. Sfîntul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Proslăviţi pe Dumnezeu în trupurile voastre şi în sufletele voastre" (1 Corinteni 6, 20; 7, 34). Primii oameni Îl slăveau pe Dumnezeu şi comunicau cu El aşa cum vorbim noi cu părinţii. Ei aveau obligaţia să păstreze Raiul.
Scopul, menirea omului
Dumnezeu l-a creat pe om pentru ca acesta să-L cunoască, să-L iubească şi să se împărtăşească de viaţa dumnezeiască. Omul este chemat să proslăvească numele lui Dumnezeu prin toate: şi prin viaţă sfîntă şi prin fapte bune şi exemplu bun în viaţa socială, şi prin activitatea sa ca cetăţean şi ca membru al bisericii; cu toată fiinţa sa - şi cu trupul şi cu sufletul său - omul trebuie să fie crainicul măririi lui Dumnezeu pe pămînt.
Sfintul Apostol Pavel priveşte pe fiecare creştin ca pe omul ce aparţine lui Hristos: „voi însă sînteţi ai lui Hristos" (I Cor. 3, 23 ); fiecare pas al vieţii omului, fiecare faptă îşi are scopul său, nu în sine, ci în Hristos. Iată principiul de care trebuie să se conducă creştinul. „Şi tot ce faceţi cu cuvîntul sau cu fapta, în numele Domnului Iisus Hristos să faceţi, căci Domnului Iisus Hristos slujiţi" (Coloseni 3,17; 23,24).
Scopul vieţii creştine constă în dobîndirea Duhului Sfînt, adică îndumnezeirea omului.
Pentru a se uni cu Dumnezeu, creştinul trebuie să lupte cu răul (patimile şi viciile) şi să dobîndească virtuţile creştine. Omul trebuie să corespundă destinaţiei sale - aceea de a fi Biserică a atotperfecţiunii dumnezeieşti. Mintea omului trebuie să fie asemenea cu cea a lui Dumnezeu, vorbele lui - asemenea Cuvîntului lui Dumnezeu, duhul lui să fie unit cu Duhul lui Dumnezeu, calităţile lui să fie asemenea cu cele ale lui Dumnezeu.
Lectură
Un om avea mai mulţi copii, dar era foarte supărat, fiindcă fiii săi se certau între ei, tratîndu-se cu răutate. Azi aşa, mîine aşa ... într-un cuvînt, între fiii săi era mereu gîlceavă. Mare durere îi pricinuiau tatălui, care ar fi vrut să-i vadă în pace şi înţelegere.
Vreţi să vă spun cine sînt fraţii aceştia atît de cruzi unii cu ceilalţi? Sîntem noi, oamenii. Nu sîntem noi, toţi oamenii, fiii aceluiaşi Tată - Dumnezeu? Ne înţelegem noi unii cu alţii? Ne iubim aproapele aşa cum ar trebui să o facem? Nu-L doare pe Dumnezeu cînd vede că între oameni e atîta neînţelegere, minciuni, hoţii, războaie, păcate?
De ce ne-a creat Dumnezeu? Pentru a ne iubi unii pe alţii, pentru ca unul să poarte de grijă celuilalt. Şi pentru fiecare bun creştin, pentru fiecare om care trăieşte fără păcate, în dragoste şi înţelegere cu cei de alături, Dumnezeu Se bucură, la fel cum se bucură un tată pentru copiii lui.
Iubindu-ne unii pe alţii, căutînd binele celorlalţi mai mult decît pe al nostru, devenim mai buni şi mai înţelepţi. Doar aşa ne apropiem, cu fiecare clipă, de Dumnezeu, de dragostea şi bunătatea Lui. (Leon Madan)
?Notăm ideile principale
1. Răspunde la întrebări:
• Din ce a fost creat trupul omului?
• Cum a fost creat sufletul omului? • Prin ce se deosebeşte omul de alte creaturi?
2. Completează propoziţiile:
Scopul creării omului a fost ...........................................................................
Scopul vieţii creştine constă ...........................................................................
H Temă pentru acasă: 1. De desenat simbolic pe Adam şi Eva, iar alături un morman de lut.
2. De scris un eseu pe tema “Rostul omului pe pământ”.
3. Rostiţi acasă în fiecare seară şi dimineaţă “Împărate ceresc”, iar la Biserică o vom cânta.
