Păcat şi pedeapsă: Noe şi potopul

Lecţia 7. Păcat şi pedeapsă: Noe şi potopul

Plata păcatului este moartea.

 (Rom.6,23)

1. Citeşte

Urmaşii lui Adam au început să se înmulţească şi s-au răspândit peste tot pământul. Cu timpul ei uitat de Dumnezeu. Răutatea s-a mărit pepământ şi toate cugetele şi dorinţele inimii lor erau îndreptate spre rău în toate zilele.

Văzând acestea, Dumnezeu s-a căit că a făcut pe om pe pământ şi a zis: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut!”

Între păcătoşii din vremea aceea era însă un om drept şi plăcut lui Dumnezeu. Numele lui era Noe şi se trăgea din semenţia lui Set. El avea trei fii: Sem, Ham şi Iafet.

Atunci a zis Domnul Duimnezeu către Noe: „fă-ti o corabie de lemn de salcâm. Iată Eu voi aduce asupra pământului potop de apă, ca să pierd tot trupul de sub cer, în care este suflu de viaţă, şi tot ce este pe pământ va pieri. Iar cu tine voi face legământul Meu; şi vei intra în corabie tu şi împreună cu tine vor intra fiii tăi, femeia ta şi femeile fiilor tăi”.

Apoi i-a poruncit să ia cu el din toate felurile de animale, care se găseau pe pământ, parte bărbătească şi parte femeiască, şi destulă hrană pentru toţi cei din corabie. După şapte zile au venit asupra pământului apele potopului, încât a plouat 40 de zile. Apele s-au ridicat atât de mult că au acoperit toţi munţii şi au înecat toate fiinţele de pe pământ. După 150 de zile, ploaia a încetat şi apele scăzând, corabia s-a oprit pe munţii Ararat. După o vreme, Noe, a dat drumul corbului să vadă dacă a scăzut apa de pe pământ. Dar corbul nu s-a mai întors. Atunci a dat drumul porumbelului, dar acesta s-a întors în corabie pentru că încă mai era apă pe faţa pământului. După şapte zile, Noe a dat iarăşi drumul porumbelului şi s-a întors spre seară cu o ramură de măslin în cioc. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe faţa pământului. După alte şapte zile, Noe a deschis corabia şi au ieşit afară familia lui şi toate vietăţile care fusese împreună cu el.

Apoi a făcut Noe un jertfelnic şi a adus Domnului jertfă de mulţumire. Iar Dumnezeu a zis către Noe: „Iată Eu închei legământul Meu cu urmaşii voştri că nu voi mai pierde tot trupul cu apele potopului şi nu va mai fi potop ca să pustiască pământul”. Ca semn al acestui legământ, a pus Dumnezeu în nori curcubeul.

Fiii lui Noe, îmreună cu toate vietăţile care scăpaseră de la înec s-au înmulţit şi s-au răspândit din nou pe toată suprafaţa pământului.

Faptele omului sunt întotdeauna răsplătite. Cel ce face fapte bune şi urmează căile Domnului se bucură întotdeauna de ajutor şi binecuvântare cerească. Cel ce face fapte rele şi se îndepărtează de la Dumnezeu, săvârşeşte păcatul şi îşi atrage judecata divină asupra sa. Numai că urmarea cea mai grea a păcatului este moartea veşnică.

Concluzie:

1.           Dumnezeu îi ocroteşte pe cei aleşi, care au suflet curat.

2.           Dumnezeu pedepseşte pe păcătoşi pentru a stârpi răutatea de pe pământ.

3.           Dumnezeu iartă pe cei care mărturisesc păcatele şi promit că nu le mai săvârşesc.

Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. (Ps.118,137)

2. Meditează. Joc asemănător cu „Cine vrea să devină milionar”, în rusă: „Кто хочет стать милионером”

1)     Fiii lui Noe erau:

a) Cain, Abel, Set; b) Sem, Ham, Iafet; c) Set, Ham, Iafet; d) Avraam, Isaac, Iacov.

2)    Noe înseamnă:

a) lut, b) viaţă, c) dobândă, d) mângâiere

3)    În total Noe a trăit:

a) 350 de ani, b) 950 de ani, c) 500 de ani, d) 600 de ani.

4)    În total a plouat

a) 7 zile, b) 40 de zile, c) 150 de zile, d) 204 de zile.

5)    Pasărea ce a adus o crenguţă de măslin a fost:

a) un corb, b) un porumbel, c) un vultur, d) doi porumbei.

6)    Legământul făcut cu Noe a fost

a) botezul, b) mirungerea, c) tăierea împrejur, d)curcubeul

7) Corabia era din lemn de:

a) stejar, b) brad, c) salcâm, d) salcie.

8) Muntele pe care s-a oprit corabia lui Noe este:

a) Măslinilor, b) Sinai, c) Horeb, d) Ararat.

9) Când oamenii fac rău, Dumnezeu îi:

a) felicită, b) pedepseşte, c) binecuvintează, d) laudă.

10) Fapta bună este atunci când noi:

a) ne batem, b) furăm) c) ne ascultăm părinţii, d) fugim de la lecţii.

 3. Aplică învăţătura biblică:          

Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de ţară.

Un sătean necredincios îşi bătea boii - şi zbiera tot felul de înjurături.

Preotul îi zise:

- „De ce te osândeşti la pedeapsa veşnică?"

Omul necredincios îi răspunse:

- "Eu nu pot crede, părinte, în acestea... Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aş face rău, voi fi mântuit. Şi, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, - orice aş face bun, degeaba este ... "

Atunci preotul îi zise:

- "Dacă este aşa cum zici, - atunci de ce te mai duci la câmp să ari şi să sameni? .. "

Omul rămase în tăcere. Părintele zise:

- "Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, şi ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, - şi, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari şi să sameni".

Omul rămase iar fără răspuns, şi părintele grăi:

- "Nu, prietene... Dumnezeu îţi dă roadă numai dacă tu vei munci pământul - şi tot aşa, El nu-ţi va da mântuirea decât dacă îi ţii în seamă poruncile - şi nu duci o viaţă ticăloasă ... "

                                     

Bibliografie:  Facerea 6-10. Pentru data viitoare: Facerea cap. 12-20.

*În clasă notează-ţi ideile principale. **Rezolvă exerciţiile de verificare a cunoştinţelor şi notează unul textele din cadrul lecţiei care cel mai mult ţi-a plăcut. ***Propune şi scrie în caiet care este morala acestei pilde.

*Acasă desenează un nor de ploaie. **Roagă-l pe tatăl tău să-ţi scrie o poiezie creştină, iar tu dictează-i. Prin aceasta şi tatăl tău va avea mai multe cunoştinţe creştine.