Iisus:
Un suspin adânc mă prinde
şi vă spun cu-atâta greu
unul dintre voi Mă vinde
Un apostol:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iisus:
Iată ceasul suferinţei
Voi să vă rugaţi mereu
Însă vai de cel cu-arginţii!
Un apostol:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Iisus:
Voi aveţi comori bogate
Însă el, vrăjmaşul Meu
Astăzi le-a pierdut pe toate.
Un apostol:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Povestitorul:
Astfel în amurgul rece
Murmura Iisus cu greu
Şi spuneau toţi doisprezece
Toţi apostolii:
Doamne, nu cumva sunt eu?
Povestitorul:
Deci şi noi, când El ne spune
Că-ntre noi e-un fariseu
Să şoptim în rugăciune
Toată clasa:
Doamne, nu cumva sunt eu?
SCRISOAREA A III
RăspundețiȘtergere(fragmente)
...Scurt istoric. Pe data de 14 martie curent a fost înregistrat cultul islamic în R.M., dar despre aceasta s-a aflat tocmai pe 17 aprilie... ministrul justiţiei Alexandru Tănase l-a înregistrat. islamul nu promovează pacea, este departe de morala creştină şi este ostil nouă creştinilor.
ISLAM IN MOLDOVA???...MINARETE si MECETE in tara mea crestina???
M-am adresat la Eminescu...Mi-a trimis un fragment din SCRISOAREA A III adaptata...Vesnicul EMINESCU... Bunul EMINESCU...
— Tu eşti Mircea?
— Da-mpărate!
— Am venit să mi te-nchini...
-- Da prin voia lui Tanase cer coroana cea de spini
Si ma incin Mariei tale, si-n Moldova te invit
Cu intreg Aliotmanul imparate Baiazid
-- O, tu nici visezi, bătrîne, cîţi în cale mi s-au pus!
Toti cazutau inainte-ami, si tu ultimul cazut
Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună
Să se incine inspre Mecca in amezi cu semilună...
--Te rugam hotarul tarii să-l treci falnic, fără păs,
Din altarul Catedralei să dai calului ovăs…
Si te-asi mai ruga imparate să ajungi să ne cunoşti,
Sintem blinzi, sintem molatici, pe alocuri cear si prosti,
Toti ce vin in ţara noastră si ne cer pămînt şi ape
Noi la toti le facem pofta si la toti le dam sa crape
Şi nu voi ca să mă laud, dar rog doamne crezamint,
Am lasat si pentru tine si o apă şi-un pămînt.
N-avem oşti, iară iubirea de moşie cam demult nu mai e zid
In fata relelor din lume si-n a ta fata, Baiazid!
Şi se pocloni bătrînul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot şi de sure şi de bucium,
Ce potop se linisteste, si ce mare turburată —
Noi- in fata păgînimei ca o pleava vînturată.
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…
Care fura, fura, fura, si-ar fura ce-ar coasa Mortii
În izvoadele bătrîne pe eroi mai pot să caut;
Au cu lira visătoare ori cu sunete de flaut
Poţi să-ntîmpini patrioţii ce-au venit de-atunci încolo?
Înaintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi,
Şi cu voi drapîndu-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozii.
Rămîneţi în umbră sfîntă, Basarabi şi voi Muşatini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră
De la munte pîn’ la mare şi la Dunărea albastră.
M.EMINESCU